Cu ochii-n 3,14

SE PARE CĂ OAMENII HRĂNIȚI CU INFORMAȚIE PRINTR-O PÎLNIE SPERĂ SĂ ÎNFRUNTE O CRIZĂ DEMOGRAFICĂ DECLARÎND CĂ VIAȚA DIN UNIVERS S-A ÎMBOGĂȚIT ALTFEL

● Joaca de-a v-ați ascunselea la beție a unui cuplu din Florida s-a sfîrșit tragic. Bărbatul a intrat într-o valiză, unde a fost închis și uitat pînă a doua zi, cînd a fost găsit mort. Se pare că femeia a ignorat strigătele de ajutor ale partenerului, spunînd că la fel de sufocată se simte și ea cînd e înșelată și chiar filmînd cu telefonul întreaga tragedie. Făptașa s-a predat singură la poliție a doua zi și s-a dovedit că nu se afla la prima tentativă de acest fel: cu doi ani în urmă, fusese arestată pentru că a încercat să își stranguleze același partener cu un cablu. (A. A. D.)

● Dacă pînă acum nevoia obsesivă de a face selfie-uri era văzută ca o dereglare psihică, primind chiar și o denumire – selfita (selfitis) –, potrivit unui nou studiu al Universității din Ohio, oamenii care se pozează nu denotă narcisism, ci folosesc imaginile pentru a-și aminti evenimente care au o semnificație emoțională profundă pentru ei. „Chiar și pe rețelele sociale, se pare că oamenii postează selfie-uri ca să le privească mai apoi și să surprindă experiența sau sensul evenimentului din mijlocul căruia s-au pozat” – a declarat unul dintre cercetători, ceea ce m-a făcut să mă gîndesc la selfie-urile făcute după o vizită la coafor. Un eveniment care, într-adevăr, merită imortalizat, pentru a-i înțelege sensul. (S. G.)

● Jaron Lanier, unul dintre acei așa-numiți guru ai tehnologiei care au creat social media de azi, într-un interviu din The Guardian despre viitorul care ne așteaptă, ca oameni, într-o lume în care Inteligența Artificială va juca un rol tot mai decisiv: „Pericolul nu e că AI va prelua controlul și ne va distruge, pericolul este că vom folosi tehnologia pentru a ne face unii pe alții neinteligibili sau că ne vom sminti (become insane), în sensul că nu vom mai acționa cu suficientă înțelegere, pricepere și interes pentru propria supraviețuire și vom muri, de fapt, cu mințile rătăcite... Algoritmii AI ne-au făcut leneși și lipsiți de curiozitate: înainte eram puși în fața unor alegeri numeroase, acum sîntem hrăniți cu informație printr-o pîlnie controlată de altcineva. Spre exemplu, noțiunea de a avea o singură enciclopedie [Wikipedia] este ciudată. Unii dintre noi își amintesc că Enciclopedia Britanică și Enciclopedia Americană ofereau perspective diferite [asupra lucrurilor și evenimentelor]… Un alt pericol vine din faptul că AI poate fi folosită pentru a fabrica știri false mult mai ieftin, mult mai repede și la o scară mult mai mare. Combinația este destinată extincției”. (M. C.)

● Bibliotecarul Avram Iancu şi-a propus să parcurgă înot Marea Galileii, unde înscrisurile biblice susţin că Iisus Hristos a umblat pe apă. Sportivul din Petroşani speră să înfrunte vînturile de aici și să reușească să înoate în aceste ape. (A. M. S.)

● Deși România se confruntă cu o criză demografică îngrijorătoare care a împins la implementarea unor măsuri de subvenționare a tratamentelor de fertilizare, rentierii și agenții imobiliari sînt de cu totul altă părere. Așa se face că, zilele trecute, conversația cu un agent imobiliar a părut să fie ruptă dintr-un show matrimonial. După ce a primit informații cu privire la starea civilă, vicii, studii, ocupație și competențe casnice ale potențialei chiriașe, agentul întreabă cu maximă îngrijorare, înainte să programeze vizionarea: „Aveți copii?”. „Nu!” „Ce bine, sînteți exact ceea ce caută proprietarul: femeie serioasă, salariată, fără copii! Animalele de talie mică sau medie le mai agreăm, dar copiii nu! Vă rog, fără copii!” (I. M.)

● Datorită unui incident de la Muzeul Leeum din Seul, percepția asupra consumului de artă s-a schimbat, într-un mod radical: un student a mîncat o banană, parte a instalației „Comedian” a artistului italian Maurizio Cattelan (în valoare de 120.000 de dolari), declarînd că i-a fost foame. (S. G.)

● În urmă cu mulți ani, Isaac Asimov a demonstrat într-o carte, logic și cu argumente foarte serioase, că posibilitatea existenței altor civilizații în univers este extrem de mică. Pentagonul a declarat la rîndu-i, recent, că nu are vreun fel de date care să certifice existența OZN-urilor. Cu toate astea, subiectul a revenit la modă. Sigur, se poate spune că datele lui Asimov sînt depășite, că demonstrația lui nu e infailibilă, că Pentagonul minte și așa mai departe. Dar acum, aproape la orice nouă lansare spațială sau inaugurare de instrumente pentru cercetarea spațiului, se vorbește neapărat și de misiunea lor de a căuta forme de viață extraterestre. Dincolo de interesul strict științific, e de bănuit că un mare rol joacă și marketingul. Adică s-a constatat că treaba cu viața din univers și cu extratereștrii se vinde întotdeauna bine. La fel ca poveștile SF. O fi și un fel de modernizare a ideii Dumnezeului din ceruri? (A. M.)

● O femeie din Marea Britanie s-a îmbogățit furînd din magazine și întorcîndu-se la locul faptei cu produsele. Nu mînată de remușcări, ci pentru a le returna și încasa banii. Metoda ingenioasă a funcționat de minune vreo patru ani, timp în care făptașa a făcut în jur de 1.000 de cereri de rambursare pentru articole pe care le furase, obținînd în total către o jumătate de milion de euro. Procesul ei a început anul acesta, în luna martie. Este acuzată de fraudă, posesie și transfer de bunuri infracționale – se pare că, la percheziție, poliția a descoperit la ea acasă un adevărat magazin. (A. A. D.)

● Mai mulți amici gurmanzi mi-au lăudat un nou restaurant nepalez din București; se cheamă – cum altfel? – „Casa Tănase”. (M. P.)

PÎNĂ LA URMĂ, DE CE VÎRSTA NU ÎNȚELEGE CÎTEVA TRISTE PIERDERI?

● Eu tot n-am priceput: pînă la urmă, de ce plătim impozit pe un bun (casă, mașină etc.) dobîndit pe cîștiguri deja impozitate? Chiar și-atunci, de ce nu plătim impozit pe toate (scaun, WC, țevi, mașină de tocat, vinarom, chiloți etc.)? (A. D.)

● În plină manifestație legată de vîrsta de pensionare, un youtuber a plecat în căutarea celui mai bun croissant din Paris. Ăsta da sport extrem. (A. M. S.)

● Spre marginea orașului, în incinta uzinei „Titan Mașini Grele SA”, la parterul unei clădiri delabrate din anii  ̓60, se află atelierul unuia dintre ultimii meșteri nichelatori din România: un individ falstaffian, corpolent, mucalit, fumător de-o viață, cu o voce gîjîită care abia mai răzbește din plămînii maltratați de fum și de aburul acid al băilor de electroliză. Pe masa din biroul său se află un laptop preistoric, folosit ca suport pentru scrumiere, un borcan de nes și cîteva cărți. Printre ele, Poemele de dragoste ale lui Nichita Stănescu. Îl întreb dacă îi plac. Mă privește nedumerit și-mi spune că nu; nu înțelege ce vrea să spună autorul. A primit volumul ca bonus, îmi explică, la cumpărarea altor două cărți pe care voia, de fapt, să le citească. Mi le arată: Cimitirul nevaccinaților de Sorin Ovidiu Bălan și Psihanaliză și psihoterapie psihanalitică de Eugen Papadima. Lecturi lejere, de vară, numai bune de parcurs între două băi corozive. (M. P.)

● Pe site-ul Biroul de Obiecte Pierdute, Furate sau Găsite, cîteva triste pierderi: „Portofel mic, roz, cu un triunghi de metal pe o parte a acestuia, în interiorul căruia scrie chic“; „În decursul zilei de ieri, în jurul orei 21, a fost pierdut într-un taxiu luat dinspre Piața Unirii înspre Grigorescu, strada Hațeg un portmoneu roz cu flamingo imprimați“; „Multiple chei atașate la un brelog de cămilă în Timișoara“; „Am pierdut chei, aveau un animal pufos gri mare (o vulpe mai exact), o chitară pe care scria Hard Rock, chitara era roșie, aveam o cartelă albă, încă un breloc cu Fecioara Maria și o stea pe care scria Dior“; „Am pierdut un cercel de aur cu infinit în București“. (D. S.)