Cu ochii-n 3,14

DACĂ VEȚI AJUNGE VREODATĂ CELEBRU, PREGĂTIȚI-VĂ SĂ VEDEȚI PE CINEVA IEȘIT DIN COMUN TRĂIND AVENTURI DESTUL DE OBIȘNUITE ÎN CENTRUL DISPERĂRII

● Dacă veți ajunge vreodată în Japonia, pregătiți-vă să vedeți, la automatele stradale, „gustări” care la noi ar părea niște ciudățenii: carne de balenă, insecte, șerpi. Recent, în nordul țării, în meniu a mai apărut ceva: carne de urs. Deși ursul negru asiatic este o specie considerată vulnerabilă, japonezii susțin că limitează vînarea lui, pentru care e nevoie de o licență specială. Cererile, de la turiști și localnici deopotrivă, sînt atît de mari, încît carnea a ajuns să fie trimisă pentru automate și restaurante și la sute de kilometri distanță. Carnea de urs livrată poate fi mai grasă sau „dietetică”, prețul unei bucăți de 250 de grame ajungînd la echivalentul a 75 de lei. Își păstrează frăgezimea și dacă se răcește și este gustoasă, excelentă pentru fripturi sau tocane. Japonia este țara cu cele mai multe automate cu diverse produse pe cap de locuitor, un concurent serios pentru magazine, ca volum de marfă. (A. A. D.)

● „Automat“, „gimnast“, „benefic“, „geniu“, „frugal“, „haltere“, „indigen“, „celebru“, „patriotic“ – cîteva cuvinte aparent fără vreo legătură între ele, dar care au ceva în comun: au fost inventate de Rabelais. Ele au intrat de multă vreme în vorbirea curentă, unde s-ar părea că nu a mai fost loc, din păcate, pentru un alt cuvînt inventat de același Rabelais: „agelast“, desemnînd o persoană care nu rîde. (D. S.)

● Cuvîntul „pelé” a fost inclus în ediţia portugheză a dicţionarului Michaelis şi defineşte ceva sau pe cineva ieşit din comun, cum a fost şi celebrul fotbalist brazilian. Asta e o știre care sigur i-ar fi plăcut domnului Radu Cosașu. (A. M. S.)

● Unde se duce de fapt pisica, atunci cînd pleacă de acasă, lipsind uneori cu orele, alteori chiar o noapte întreagă? Cercetătorii norvegieni au urmărit 100 de pisici, într-un mic oraș, Ås, lîngă Oslo, sperînd să le vadă în acțiune, colindînd aventurier, lansîndu-se în partide de vînătoare sau trăind aventuri galante. Rezultatul a fost, însă, unul uimitor: în medie, pisicile și-au petrecut 79% din timp tolănite, moțăind, la doar 50 de metri de casa și curtea lor. Cu alte cuvinte, dacă poți scoate pisica din casă, casa n-o poți scoate din pisică. (S. G.)

● Săptămînile trecute, Agenția Spațială Europeană a amînat lansarea unei sonde menite să ajungă pînă la sateliții lui Jupiter, din cauza fulgerelor din ziua respectivă, de la locul de lansare. Chiar dacă asemenea amînări sînt destul de obișnuite în privința lansărilor spațiale și justificate științific, tot pare ca și cum ai vrea să urci pe Everest, dar nu reușești pentru că pe drumul pînă la stația autobuzului care te duce la aeroportul de unde vei lua avionul spre Nepal plouă, iar tu n-ai umbrelă. (A. M.)

● Starul hip-hop Pras Michel, fost membru al trupei The Fugees, a fost declarat vinovat, la Washington, pentru rolul său într-o campanie ilegală de influențare a unui finanțator malaezian aflat în centrul unui uriaș scandal de corupție. Artistul haitiano-american, în vîrstă de 50 de ani, a fost găsit vinovat de toate acuzațiile care i se aduc, după un proces care a durat mai multe săptămîni și la care a depus mărturie inclusiv actorul Leonardo DiCaprio. Ca să parafrazăm niște clasici: „După Casa Albă sîntem noi, care te facem pe tine”. (A. M. S.)

● O ultimă vorbă spusă de Radu Cosașu în privat: „Avem înscrisă în genă voluptatea de a trăi pe culmile disperării”. Cu o oarecare disperare scriu și eu această notă realizînd că, de acum încolo, Radu Cosașu nu va mai citi această rubrică, atît de dragă lui. (M. C.)

DUPĂ 128 DE ORE S-A DOVEDIT CĂ IDEILE VECHI AU NĂSCUT NOILE SANCȚIUNI

● Bebelușul salvat după 128 de ore în care a stat sub dărîmăturile cutremurului din Turcia s-a reunit cu mama lui, după ce aceasta a fost identificată într-un alt spital, printr-un test ADN, la o distanță de 54 de zile. Allah a dărîmat, ADN a restaurat! (M. C.)

● Citind o știre cum că Brigitte Bardot s-a supărat pe șeful statului francez, Emmanuel Macron, și i-a adresat o scrisoare deschisă, publicată pe contul său de Twitter, în care își exprimă totalul dispreț, am crezut inițial că diva e supărată din cauza recentei reforme a pensiilor. S-a dovedit însă că Macron s-a făcut vinovat și de lipsă de sensibilitate față de animale. (S. G.)

● Un studiu social făcut în perioada Republicii Chineze (1912-1949) a înregistrat 350 de ceainării numai în orașul Kunming (capitala provinciei mare producătoare de ceai Yunnan). Acestea erau de patru feluri: qingyin cháguăn – „ceainărie doar pentru băut”, boyin cháguăn –„ceainărie pentru ascultat muzică (transmisă)”, qingchàng cháguăn – „ceainărie pentru cîntat (vocal)” și shuoshu cháguăn – „ceainărie pentru spus povești”. În perioada Revoluției Culturale (1966-1976), cele mai multe ceainării au fost închise, prin măsura distrugerii „celor patru lucruri învechite” (ideile vechi, cultura veche, tradițiile vechi și obiceiurile vechi). Primele ceainării care s-au redeschis, începînd cu anii 1980, au fost cele „shuoshu” – în care se citește, se povestește, se șușotește. (M. P.)

● Automatizarea proceselor de fertilizare a luat o cu totul altă amploare. Zilele trecute s-au născut doi bebeluși la New York, în cadrul clinicii New Hope Fertility Center, în urma unui experiment prin care s-a încercat crearea unei mașinării de fertilizare care are ca scop să reducă costul și să crească eficiența inseminărilor artificiale. Fertilizarea s-a efectuat de către un inginer folosind un controller Play Station 5. Cercetătorii din cadrul proiectului de automatizare a inseminării preconizează că, în următorii ani, tehnologia pe care au dezvoltat-o va fi capabilă să acopere întregul proces de procreație: să conserve ovule și spermatozoizi, să hrănească embrionii și chiar să dezvolte un pîntece artificial. Berzei i s-a pus cruce de mult, se pare că s-a zis și cu iubirea la oameni, dar și cu medicii; în sfîrșit, habemus roboți, eprubete și ingineri. Curios și optimist lucru e că cercetările nu arată că producția de spermatozoizi și ovule ar putea fi automatizată. Pesemne că omul-om mai are un mic rost pe lume, cel puțin pentru o vreme. (I. M.)

● Unora li se pare că noile sancțiuni introduse în Codul Rutier sînt cam aspre. Ia auziți aici! La finalul anului 2022, un autoturism a trecut pe roșu într-o intersecție din Texas și s-a ciocnit cu un altul care mergea pe verde. Șoferul vinovat s-a dat jos din mașină, s-a dus la șoferul mașinii pe care o ciocnise și i-a spus că, din păcate, trebuie să plece pentru că altfel dă de bucluc. Și a plecat. Peste vreo oră a fost prins sărind un gard în apropiere. Testul specializat a arătat că omul avea o îmbibație alcoolică în aerul expirat de 0,267‰, în condițiile în care limita legală în Texas este de 0,08‰. Ulterior, s-a descoperit că tipul fusese sancționat anterior de nouă ori pentru conducere sub influența alcoolului. De vreo trei ori făcuse chiar ceva închisoare din acest motiv. De data asta, procesul lui s-a desfășurat în fața unui juriu și s-a încheiat în aprilie 2023. Omul a pledat vinovat, și-a pus cenușă-n cap și s-a lăsat la mila concetățenilor săi jurați. Juriul a constatat că inculpatul este un pericol continuu pentru societate și a decis să îl condamne – atenție! – la închisoare pe viață. Comisia specializată în eliberări anticipate și grațieri a statului a decis că omul poate fi eliberat condiționat, pentru bună purtare, după ce va executa cel puțin 15 ani de închisoare din sentința juriului. Iaca! Mai are cineva ceva de spus cu privire la severitatea Codului nostru Rutier? (S. V.)