Cu ochii-n 3,14

DE DRAGUL DEZBATERII, MERITĂ SĂ INTRI ÎNTR-UN GEAMANTAN PLIN DE ÎNVĂȚĂTURI

● Din PNL, Rareș Bogdan se rățoiește la Bogdan Aurescu, omul de Externe al tuturor guvernărilor, de la Adrian Năstase și Traian Băsescu la Victor Ponta și Klaus Iohannis. Aurescu răspunde sfidător. Peneleii se solidarizează cu Bogdan. Dacă mă întrebați, eu cred că are dreptate Rareș Bogdan, dar totul e de un ridicol nemaipomenit pentru că peneleii se fac că nu văd mastodontul din sufragerie și aleargă cu pliciul după musca din blana mastodontului. Adevărata luptă politică a peneleilor ar trebui să fie cu președintele Iohannis, nu cu prepusul său umil. Altfel, de dragul dezbaterii, merită o discuție pe tema „tehnocrația ca acoperire onorabilă pentru traseismul politic” pornind de la cazul Bogdan Aurescu. (S. V.)

● Un balerin de la Opera Națională Română din Iași a fost acuzat de opt colege că ar fi intrat de mai multe ori în vestiarul destinat balerinelor, unde acestea se schimbau. Omul a zis că a fost o singură dată ca să folosească chiuveta. Cu sau fără sancțiuni, să intri într-un vestiar de femei e un act nebunesc, oricum ai lua-o. (A. M. S.)

● Bagajele uitate în gări, ca și cele nesupravegheate, de altfel, sînt un adevărat magnet pentru cei certați cu cele zece porunci. Hoții ar fi bine însă să se gîndească de două ori pînă să pună mîna pe unul – nu se știe niciodată ce ar putea fi înăuntru. Un tînăr din județul Neamț a luat cu el un troler nerevendicat, din microbuzul cu care a venit din Germania. Acasă și-a dat seama că el conține peste zece kilograme de stupefiante, așa că a ales răul cel mai mic și a anunțat autoritățile. Hoțul pățit a fost pus să sune la numărul de pe troler, să-și dea întîlnire cu cetățeanul străin care a răspuns și, într-o autogară, DIICOT a organizat un flagrant și i-au prins pe destinatarul bagajului și pe un român care îl ajuta. În geamantan se pare că erau îndesate, între diverse droguri, pînă și niște timbre al căror lipici conținea stupefiante. (A. A. D.)

● O cărțulie pentru copii foarte îndrăgită, publicată pentru prima oară în 1989 la editura Peter Hammer din Wuppertal și devenită între timp un bestseller internațional tradus în mai mult de 30 de limbi, se intitulează Vom kleinen Maulwurf, der wissen wollte, wer ihm auf den Kopf gemacht hat (Despre mica cîrtiță care voia să afle cine i-a făcut în cap), de Werner Holzwarth și Wolf Erlbruch. E vorba despre o cîrtiță care se trezește într-o bună dimineață cu o grămăjoară de rahat pe cap și pleacă în lumea largă în căutarea celui care i-a făcut scîrnava farsă. Cu această ocazie, cîrtița – și, odată cu ea, micuții cititori – află cum se defechează feluritele animale: balegi, căcăreze, găinați, „cîrnăciori”, „biluțe” etc. La finalul acestui drum plin de învățături coprologice, cîrtița află că făptașul e, de fapt, un cîine și se răzbună, făcîndu-și nevoile, la rîndul ei, pe capul cățelului. Această poveste a inspirat ecranizări, dramatizări, audiobook-uri și chiar un joc pentru copii. Ceea ce ni se pare îngrijorător, căci, indiferent dacă ești „cîrtiță” sau „cîine”, din jocul acesta nu scapă nimeni ne… pătat. (M. P.)

DEOCAMDATĂ NU CUNOAȘTEM CUM FUNCȚIONEAZĂ O LUNGIME CARE ELIMINĂ FRAGILITATEA. E SUPERIOARĂ UNUI LANȚ DE MISTERE?

● Cel mai răspîndit mit legat de creier este că acesta funcționează doar la 10% din capacitate. Acest mit are la bază afirmația unui neurolog din anii ’70 care a scris un articol în care spunea că „deocamdată nu cunoaștem cum funcționează creierul decît în proporție de 10%”. Neuronul fără fir, cum ar veni. (M. C.)

● Un schelet de Tyrannosaurus Rex, o specie care a trăit în urmă cu 67 de milioane de ani, va fi scos la licitaţie în Elveţia, fiind prima vînzare de acest fel din Europa. Exemplarul complet, supranumit „Trinity”, cu o înălţime de aproape 3,9 metri şi o lungime de 11,6 metri, a fost evaluat la o valoare cuprinsă între 6,11 şi 8,15 milioane de euro. Ceea e e foarte puțin, pentru valoarea exponatului. Doar 32 de schelete de T-Rex adulţi – printre cei mai mari prădători care au trăit pe Pămînt – au fost descoperite pînă acum în întreaga lume, potrivit unui studiu publicat în 2021 de revista ştiinţifică Nature.Dinozaurul din cameră va exista la propriu pentru un proprietar. (A. M. S.)

● Recent, cercetătorii americani (adică nu cei britanici) ar fi descoperit, cică, o injecție care elimină efectele consumului de alcool. Nu de multă vreme circulă prin lume, și deja și prin România, o altă injecție care te face să slăbești. Există, cum știm, și injecții, în diverse locuri, care te fac mai frumos (de obicei mai frumoasă). Mai rămîn totuși de inventat injecțiile de deșteptat. Și pe urmă... gata. (A. M.)

● La o terasă cu ștaif din zona Amzei, un cuplu trecut bine de vîrsta medie, ea româncă, el francez; fac apologia veganismului, încă nu-i clar dacă motivele sînt ideologice sau medicale, par a se contrazice; își ascund duios fragilitatea. Exortația pentru veganism e întreruptă de chelner, căruia ea îi cere, cu toată emfaza, o porție de humus și una de fasole bătută, ambele pur vegane! Chelnerul, un hipster cușer pe la 30, îi convinge cu toată admirația că humusul e vegan, la fel și fasolea bătută, chiar dacă e marcă românească. Oricum, veganismul, dacă nu e o rețetă pentru tinerețe, rămîne una pentru coolness, cel puțin; căci nu-i totuna să ai 60 de ani și să înfuleci grătare sau să ceri la terasă o porție de humus vegan. Cert este că unii dintre viitorii bătrîni promit un viitor sustenabil și toată beatitudinea ridicolului și a imposturii. (I. M.)

● L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok. Și Siri a început să povestească despre două boabe, una de mazăre, cealaltă de fasole, care se tot bombăneau din colțurile cămării. Într-o zi, Morcovul, scos din minți, a organizat o dezbatere, însă aflîndu-se față în față, boabele au amuțit. Legumele de pe margine le-au încurajat să vorbească și, în cele din urmă, boabele și-au mărturisit admirația reciprocă, au început să plîngă de emoție, s-au luat în brațe și legumele din jurul lor s-au apropiat și s-au strîns cu toate atît de tare încît s-au făcut piure. La final, m-am gîndit că poate franceza mea n-a fost bună, iar Siri n-a înțeles, de fapt, ce l-am întrebat. Apoi m-am gîndit că poate Inteligența Artificială chiar ne e superioară. (S. G.)

● Strecurat în cutia de scrisori, pliantul unui lanț de supermarket-uri proclamă cu tărie, pe prima pagină: „Vreau să trăiesc Paștele românește“. Cumva, pare nedrept față de cei care ar vrea să trăiască Paștele chinezește sau turcește. (D. S.)

● Un serial de mare succes difuzat la noi imediat după Revoluție, Telefonul de la miezul nopții pe numele lui, în care un prezentator al unei emisiuni nocturne dădea sfaturi, salva oameni de la sinucidere și rezolva mistere, i-a determinat pe mulți să viseze că vor ajunge în fața microfonului, într-un studio de radio. Un bărbat din sectorul 4 al Capitalei chiar și-a trăit visul, vreme de un an și jumătate, emițînd de pe terasa blocului în care locuia, printr-o antenă, propriul său program cu muzică, întrerupt de dialoguri în direct cu ascultătorii. Singura problemă a fost că așa-zisul radio era neautorizat, iar piratul a intrat pe mîna autorităților, mai puțin sensibile la serialele din anii ’90. (A. A. D.)