Cu ochii în 3,14
PRACTIC, ESTE VORBA DESPRE IDEEA PROPRIETĂŢII CU UN PEŞTE DEŞTEPT ÎN MIJLOC (ÎNDELUNG CONFIRMATĂ CU LIGHEANUL), CARE VINE LA DUMNEAVOASTRĂ ACASĂ PENTRU A VĂ ÎNFRUMUSEŢA ÎN POZIŢIA CULCAT
● Cînd credeam că am văzut toate modelele de junk mail, dau peste mesajul următor: „Dragă Anda, Să ştiţi că acesta nu este un spam sau o reclamă. Vă anunţăm apariţia unui nou serviciu la care sîntem siguri că veţi apela în viitor. Noi, nişte oameni din presă, pe care probabil că îi cunoaşteţi, am deschis o afacere. Este vorba despre fiisuperba.ro. Serviciul este ideal pentru dumneavoastră dacă sînteţi o femeie ocupată. Practic, este vorba despre un salon ce vine acasă la dumneavoastră pentru a vă înfrumuseţa. Iar preţurile sînt foarte bune. Avem o hair-stylistă, make-up artistă şi manichiuristă care vă vor ajuta să arătaţi bine atunci cînd sînteţi în criză de timp pregătindu-vă pentru o nuntă, o conferinţă sau un alt eveniment important. Intraţi pe site pentru a vă convinge. Îl updatăm zilnic cu informaţii despre noile tendinţe în machiaj şi hair-style“. (P. M.)
● Mi se impută, pe bună dreptate, că în răspunsul meu către domnul M. Costea (în Dilema veche din 9 septembrie) nu l-am contrazis cînd afirma că Marx ar fi definit proprietatea ca furt. Marx a combătut aprig această idee a lui Proudhon (1809-1865), socotind-o simplistă şi romanţioasă. El detesta sentimentalismul moralizator în analiza capitalismului. Mărturisesc că, ştiind asta, nu am vrut să lungesc răspunsul cu ceea ce ar fi putut să apară ca un savantlîc. Am greşit. Îl rog pe domnul Costea să ţină seama de această precizare: Karl Marx a combătut ideea proprietăţii ca furt. (R. C.)
● Nu ştiu care e culmea pedanteriei, dar să vezi într-o dimineaţă, în Piaţa Victoriei, o maşină parcată pe trotuar, cu portbagajul deschis, în care se lăfăia o caserolă de plastic cu un peşte prăjit în mijloc, iar un bărbat cu o furculiţă şi un cuţit în mînă îl mînca tacticos, ce-ar putea să fie? (A. M. S.)
● Am mai descoperit un cîine destul de deştept încît să-şi aplice instinctele de stînă la viaţa de oraş: unul din Parcul Herăstrău, care merge în faţa trenuleţului de acolo, lătrînd. Practic, îşi conduce turma. (I. P.)
● Am ajuns la concluzia că bărbaţii români sînt psihopaţi la volan. E o generalizare, evident, dar una temeinic studiată şi îndelung confirmată. Chiar şi bărbaţii români care, cînd sînt pietoni, par normali îşi arată bestia din ei cînd urcă la volan. Aşa că m-am decis. Dacă aş fi dictator suprem, aş da o lege opusă celei din Arabia Saudită: bărbaţii români nu ar avea voie să conducă. Dacă ar dori totuşi să conducă, ar trebui însoţiţi de cîte o femeie din familie. Atunci cînd ar dori să obţină carnet de conducere, bărbaţii români ar trebui să aducă un certificat care să ateste că nici o femeie din familie nu e disponibilă să conducă ea însăşi, dar garantează pentru comportamentul respectivului bărbat. Bărbaţii poliţişti rutieri ar fi cu toţii concediaţi, trimişi la sapă şi înlocuiţi cu femei care ar putea băga la puşcărie pentru 30 de zile pe oricine claxonează degeaba. Şi, mai ales, taximetria ar fi o meserie rezervată exclusiv femeilor. Singurul bărbat care ar putea să fie taximetrist în România e ăla de a născut trei copii, de apare prin tabloide. Gata, am zis! (C. G.)
● Odată cu data de 15 septembrie, RADET anunţă printr-un fluturaş lipit de uşa blocului că instalaţiile de încălzire (caloriferele) vor fi încărcate pentru teste, atenţionînd locatarii „să ia toate măsurile necesare“ pentru evitarea inundaţiilor. Pentru necunoscători într-ale ţevărismelor, ce înseamnă aceste măsuri? Să stai acasă, să iei telefoanele vecinilor, să contactezi administratorul sau, pur şi simplu, să stai cu ochii pe calorifer, cu ligheanul de rigoare la îndemînă? (S. G.)
● Am tot încercat să înţeleg de ce, într-un hotel cumsecade din Viena, recepţionerei îi cade faţa cînd aude că sînt româncă, de ce extrage banii din cont înainte de check out, de ce îmi recomandă să mă înţeleg în engleză cu firma de parking APCOA, la care nu lucrează decît austrieci pursînge care refuză (în engleză) să vorbească altă limbă decît germana. M-am mai luminat cînd am văzut ştirea de săptămîna trecută despre schimbul de focuri între doi români din bande rivale, la Viena. De-asta le era frică, să nu scot pistolul la fiică-mea, enervată de faptul că ţipa prea tare cînd se dădea la Prater (cu viteza de 150 km pe oră, în poziţia culcat) în demenţa numită „Volare“. (S. S.)
DACĂ NU AŢI OBSERVAT CÎT DE INTENS LUCREAZĂ GURA DICTATORILOR DIN POIANA CU VERDEAŢĂ, NU MAI DISCUTAŢI DESPRE NELINIŞTE: GLASUL PIERDUT DE MULT TIMP A FOST LA RECICLARE PE FALEZĂ ŞI ESTE MUNTE
● Dacă nu aţi văzut cum joacă baschet echipa Statelor Unite, campioana mondială, nu mai discutaţi despre geniu în sport. (R. C.)
● Aţi observat cît de intens lucrează jurnaliştii de televiziune la diminutivizarea limbii române? Dacă maicile au devenit mai demult şi fără drept de apel măicuţe, apoi mamele au devenit tot mai mămici, acum taţii sînt pe cale a fi înlocuiţi de tătici. (A. M.)
● Am intrat pe site-ul lui Washington Post şi am rămas cu gura căscată: arhiva online a ziarului ajunge pînă în anul 1897. Copleşit de perspectivă, nu mi-a mai ars de citit nimic. (M. C.)
● Fidel Castro a declarat pentru The Atlantic următoarele: „Modelul cubanez nu mai merge nici măcar pentru noi“. Asta înseamnă că şi dictatorilor poate să le vină mintea la cap? (L. V.)
● Pe 15 septembrie s-au împlinit 120 de ani de la naşterea Agathei Christie, iar pe 18 septembrie, 40 de ani de la moartea lui Jimi Hendrix. Credeţi că în pauza lecturilor Agathei din poiana cu verdeaţă, Jimi are voie să aprindă un foc cu chitara? (M. C.)
● Acum o lună am împlinit 26 de ani şi am o nelinişte. E cumva vremea să citesc, în sfîrşit, Pe Donul liniştit? Dacă nu acum, atunci cînd? (L. V.)
● În staţie, un nene aşteaptă autobuzul. Ţine într-o mînă un aspirator de praf „Clio“. Trece maşina unei firme, pe care scrie: „Cleo-Nails. Pentru unghii frumoase!“. Mai lipsea, ca fundal sonor, glasul Haricleei Darclée. (D. S.)
● Aflu din Evenimentul zilei că Administraţia Străzilor va angaja experţi pentru a verifica istoricul (pierdut) al podurilor din Bucureşti. Pentru ca podurile şubrede să poată fi reabilitate, trebuie mai întîi să se afle cît sînt de vechi şi ce lucrări de reabilitare au mai fost făcute în timp. Cercetarea costă 600.000 de euro. Cît să tapetezi cu bancnote toate cele 22 de poduri din Bucureşti… (M. M.)
● Am văzut de mult timp că, atunci cînd publicitarii îşi pun în cap să producă slogane „drăguţe“, nimic nu le stă în cale. Campania la margarina Becel e cea mai proaspătă şi stupidă creaţie: „Eu Becel inima tatălui meu / Tu a cui inimă iubeşti?“. (A. M. S.)
● Văd pe Music Channel un clip al băieţilor de la Sistem la un cover după Depeche Mode care se termină cu un citat din Slavici şi cu un îndemn la reciclare. Un eco-meta-kitsch industrial ardelenesc, ca să zic aşa. (M. C.)
● Nu înţeleg de ce în restaurantele de pe malul Dunării peştele este cel mai scump (şi mai rar) fel din meniu. La Corabia, am descoperit o pensiune chiar „pe faleză“, cu un nume „de legendă“ – „Sucidava“ –, destinată, de fapt, nunţilor, botezurilor, cumetriilor. Din cele cinci tipuri de peşte, nu aveau decît crap dunărean, o porţie ajungînd pe la 20 de lei (!). Nu mai are balta peşte sau cei de la „Sucidava“ îl cumpără de la Metro? Am preferat o ceafă de porc cinstită: măcar porcul nu zboară, nu înoată, nu trebuie să muşte din momeală şi se găseşte pe toate drumurile (A. P.)
Foto: ● A fost şi este munte, a fost şi este brînză, dar însoţeşte şi mătura – şi nu oricum, ci în mod ergonomic. Nu ghiciţi. Vezi imaginea de mai jos. (M. V.)