Cu ochii în 3,14

14 octombrie 2010 LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

INTERPRETATĂ DREPT O „PREZICERE“ DE SUB PLAPUMĂ,
REPLICA FIDELĂ A VEŞNICIEI
(ŞI PERECHEA EI PLATĂ)
SĂ FIE OARE UN SEMN
CĂ POSESORII NOŞTRI DE CAP
AU ÎNCEPUT SĂ EVOLUEZE?

● În „dosarul“ de săptămîna trecută scriam (luni, 4 octombrie, înainte să trimitem revista la tipar) despre Mario Vargas Llosa că este „un mare scriitor despre care mulţi spun – pe bună dreptate – că ar merita Nobelul“. Joi, 7 octombrie, cînd a apărut revista, s-a anunţat şi laureatul Nobel: Mario Vargas Llosa. Fraza mea a fost interpretată drept o „prezicere“ (am primit un simpatic telefon pe această temă). Precizez, aşadar, că n-am prezis şi n-am ştiut nimic dinainte anul ăsta. Anul trecut, da, am aflat laureata „de pe surse“ cu 24 de ore înainte, dar n-am spus la nimeni… (M. V.)

● Toamna, de prin octombrie, se numără bobocii şi ştirile despre agentul termic. Aproape pe toate posturile, agentul termic este prezent în lipsă, vedem radiatoare şi bătrînei dînd interviuri de sub plapumă. Mă amuză seriozitatea cu care agentul respectiv devine subiectul unei ştiri, alături de agenţii de ordine şi de cei imobiliari. Nici la mine acasă n-a ajuns încă, deşi ieri a sunat cineva la uşă, însă prefer să nu deschid la necunoscuţi. Să se legitimeze, dom’le! (A. P.)

● Cu numai 29,99 RON (aflu din suplimentul TV al ziarului Libertatea de vineri, 8 octombrie), aş putea deveni fericitul posesor al unui suvenir simbolic: „replica fidelă a medaliei comemorative emisă în memoria independenţei“. Pricep de aici că Independenţa, biata de ea, s-a stins. Fie-i ţara uşoară! (D. S.)

● Robert Turcescu iar l-a invitat pe Dan Puric să ne spună la TV cum e cu gena genialităţii şi a veşniciei neamului românesc. Înţeleg că Turcescu şi-a făcut, de cînd nu s-a mai ocupat cu jurnalismul adevărat, o nouă trupă rock; sînt curios ce-o să cînte: hard rock protocronist, heavy metal ortodox, progresiv creştin, fusion rural? (M. C.)

● De-a lungul timpului am auzit tot felul de diminutive. Dar nişte cizme „elegănţele“ cum or fi? Nici urîte, nici frumoase, sau una cu toc şi perechea ei plată? (A. M. S.)

n Îl cheamă Fancy Intense Pink Diamond. Are 24,78 de carate, valorează 29 de milioane de euro şi va fi scos la licitaţie la Geneva în luna noiembrie a acestui an (sursa: news. yahoo.com). Să fie oare un semn că trece criza? Oricum, pentru că tot sînt diamantele cele mai bune prietene ale fetelor, şi pentru că acesta e roz, şi e fancy, şi e pretty – vă spun drept –, nu m-ar deranja să-l primesc în dar. (P. M.)

● La Zagreb ni s-a spus de la început că trei staţii cu tramvaiul, pe linia principală, sînt gratis. Şi asta pentru ca oamenii să-şi lase maşinile mai departe de centru. Şi ei chiar aşa făceau, nu vedeai nici un autoturism parcat pe trotuare. Cîţi dintre posesorii noştri de autoturisme ar accepta un asemenea afront? (A. M. S.)

● De cert interes teoretic şi mai ales practic această observaţie a antrenorului echipei de fotbal Lyon, după o înfrîngere acasă: „Saint-Etienne trebuie felicitată fiindcă ne-a demonstrat cum poţi cîştiga un meci fără să ai vreo ocazie“. De băgat bine la cap. (R. C.)

● Decoraţiunile toaletelor bucureştene au început să evolueze şi pe linia spirituală: în cea a restaurantului Xanadu am găsit un elefant oriental pe locul de tras apa şi un mic Buddha pe calorifer. (I. P.)

ACUM, ORICINE A LUAT
ÎN CONSIDERARE POTENŢIALUL VESEL POATE SĂ DECLARE CĂ
NU EXISTĂ O LEGĂTURĂ DIRECTĂ ÎNTRE BUCURIA NOASTRĂ,
A CELOR ÎNDRĂGOSTIŢI
DE CHAPLIN,
ŞI SCAUNELE DE VIZAVI

● Ciocolata „Rom“ se adaptează la speranţele de azi ale românilor: pe ambalaj, tricolorul de altădată a fost înlocuit cu motivul „stars and stripes“. Acum oricine poate trăi visul american pentru doar cîţiva leuţi. Poftă bună! (M. M.)

● Llosa a luat Nobelul: ce redundanţă! (M. C.)

● Un studiu realizat de UK Medical Research Council a reuşit să facă un top al celor mai nocive 20 de droguri, luînd în considerare potenţialul adictiv, durata şi natura nocivităţii, efectele cronice etc. Primele cinci locuri sînt ocupate, chiar în această ordine, de heroină, cocaină, barbiturice, metadonă şi alcool; pe locul 9 se află tutunul, urmat de buprenorfină, canabis, solvenţii şi steroizii anabolizanţi, LSD-ul şi Ecstasy-ul (mai puţin nocive, aşadar, decît tutunul). Aşa că, vă rog eu, nu mai fumaţi în preajma mea! Veniţi cu altceva. (M. C.)

● Am văzut pe YouTube un excelent exerciţiu de teatru invizibil transformat într-un scurtmetraj. Într-un vagon de metrou (dintr-o altă ţară decît a noastră, nu m-am prins care), un individ absolut normal (actor) începe brusc şi fără nici un motiv să rîdă în hohote. Ceilalţi călători se simt la început jenaţi, apoi din ce în ce mai intrigaţi, pînă cînd alţi doi (posibil tot actori) izbucnesc la rîndul lor în rîs. În mod previzibil, pînă la urmă toată lumea rîde, fără să ştie de ce, just for fun. Amintindu-mi de feţele încrîncenate din metroul bucureştean, am presupus că la noi un astfel de happening n-ar fi avut rezultatul scontat. În cel mai bun caz, ceilalţi călători ar fi comentat despre omul vesel că este ori nebun, ori beat şi l-ar fi dat jos la prima staţie. În cel mai rău, l-ar fi luat la bătaie. Rîsul e molipsitor, însă în România această boală a fost eradicată. (A. P.)

● Au apărut mai multe studii care leagă prezenţa unor boli de piele grave şi apariţia unor modificări ireversibile ale pielii de pe picioare de folosirea laptop-urilor. Medicii care au dat publicităţii aceste studii au fost obligaţi să declare că nu există o legătură directă între cancerul de piele şi folosirea zilnică a laptop-ului pentru mai mult de cinci ore. Poate ar fi fost mai bine să fie rugaţi să facă o legătură directă între IQ-ul utilizatorilor de laptop-uri şi folosirea unei mese rabatabile simple. (S. S.)

● În bucuria noastră, a celor îndrăgostiţi pe viaţă de mătuşa Julia, pentru Nobelul lui Llosa încă străluceşte, poate mai încîntătoare în complexa-i ironie decît în ziua expedierii ei, telegrama trimisă de Bernard-Henri Lévy în urmă cu douăzeci de ani, atunci cînd romancierul şi prietenul său a pierdut alegerile prezidenţiale: „Trist pentru Peru, mulţumit pentru tine“. (R. C.)

● Acum două săptămîni îmi exprimam bucuria că Norman Wisdom mai trăia (avea 95 de ani). Pe 4 octombrie, omul a plecat la idolul său, Charlie Chaplin, şi am senzaţia că i-am purtat ghinion. Mă consolează faptul că acum stă la taclale cu Laurel, Hardy, Keaton… (M. C.)

● Într-un vagon de metrou, un băiat de liceu stătea jos între două colege. La un moment dat, a început s-o pupe cu foc pe cea din stînga lui. După vreo cîteva secunde de tăcere, fata din dreapta a început să se manifeste: „Nu v-ar fi ruşine, chiar aşa, în metrou?“. „Ce-i, fată, eşti geloasă?“, a întrebat băiatul. „Da“, a răspuns ea. „Păi, vino şi tu încoace“, a zis atunci băiatul şi, lăsînd-o pe cea din stînga, a început s-o pupe pe cealaltă. Cei cîţiva oameni mai maturi care eram aşezaţi pe scaunele de vizavi urmăream scena cu ochii bulbucaţi. (A. M.)

Foto: Monica Procopeț