Cu ochii în 3,14
„OBIECTUL EXTRAORDINAR“ IN VECINĂTATEA COSMICĂ PĂMÎNTULUI S-A DOVEDIT A FI UN FEL DE OMLETĂ DE CULOAREA ŞI TEXTURA UNUI ADOLESCENT NEFERICIT, CU DESCHIDERE DUPĂ MIEZUL NOPŢII
• „Obiectul extraordinar“ din vecinătatea cosmică a Pămîntului pe care l-au descoperit cei de la NASA săptămîna trecută s-a dovedit a fi o tînără gaură neagră în vîrstă de 30 de ani. După acest anunţ, pe forumuri, speculaţiile legate de invaziile extratereştrilor au încetat brusc şi au început discuţiile serioase, „de specialitate“, cu nuanţe „filozofice“, pornind de la versul lui Eminescu „Azi o vedem şi nu e!“. Aşadar, românii nu se pricep doar la politică şi la fotbal, mai nou sînt şi astrofizicieni. (A. P.)
• Am zburat recent cu Lufthansa şi am primit ca gustare ceva ce nici privit, nici gustat nu-ţi puteai da seama ce era. Părea a fi, aşa, de departe, parcă, un fel de omletă doar din albuş între două felii de pîine umedă. Nu mai bine ne dădeau un măr!? (M. C.)
• Hotnews.ro a publicat săptămîna trecută un scurt articol despre „procesarea mecanică a cărnii“ în vederea transformării ei în mezeluri. În urma procesului, oasele de pe carcase sînt curăţate în proporţie de 100%. Rezultă o pastă rozalie, de culoarea şi textura îngheţatei de căpşuni. Fotografia care însoţeşte textul e argumentul cel mai convingător că ar cam trebui să ne lăsăm de cîrnaţi. (M. M.)
• Cele cîteva zile petrecute în Elveţia mă lăsaseră complet în pană de inspiraţie pentru rubrică. M-am întors acasă. Altă viaţă: se vorbeşte la televizor despre un domn Şoric cu funcţie mare în poliţie, despre o tochitură „Boc“ ieftină ca braga (doar 3 lei suta de grame), care conţine puţină carne de porc, în rest tristeţe şi mult abur. Despre nişte mascaţi care au descins cu mare tam-tam în casa unui adolescent care a spart nu ştiu ce site. Nu m-am prins de ce a fost nevoie de un asemenea circ. Puştiul trebuia pedepsit exemplar pentru că scrisese nişte lucruri neortodoxe la adresa lui Băsescu sau pentru că a pus în pericol siguranţa statului? (A. M. S.)
• Cine a spus, de curînd, această frază teribilă: „Sîntem cel mai nefericit popor din lume“? Nu un haitian, peste care holera a venit după un cutremur de 9 grade şi ceva, nici cineva din Bangladesh, unde un proverb poate spune: „M-am plîns că nu am încălţări pînă am văzut pe unul fără de picioare“. A spus-o un român la dispariţia unui poet extrem de contradictoriu. Nefericirea noastră rămîne exagerarea. (R. C.)
• Anul acesta, la Tîrgul Gaudeamus, nu s-au schimbat doar zilele de deschidere a standurilor, dar chiar şi orele de intrare. Aşa încît în prima zi, pe la ora 15,00, cînd tot cititorul cu reflexe îşi imagina că va găsi saloanele de la Romexpo deschise, pline de cărţi şi, poate, cu mult mai puţină îmbulzeală inutilă, porţile au rămas închise, iar eventualii vizitatori şi-au cam văzut de drumuri. Pe cînd o să avem un Tîrg de Noapte, la lumina lumînărilor, cu deschidere după miezul nopţii? (S. S.)
ACEEAŞI DURERE PUBLICĂ, ACELAŞI FRATE DE IMAGINE: UNII AR ZICE CĂ SÎNTEM ASALTAŢI ZILNIC DE PORŢI DESCHISE
• În jocul Naţionalei de fotbal, precum în viaţa parlamentară şi guvernamentală – aceeaşi durere, acelaşi adevăr cuprinzător: „Nu avem un om care să facă diferenţa“. (R. C.)
• Una dintre ultimele inovaţii ale străzii bucureştene: miruirea publică. În faţă la Gregory’s de la Unirii se afla, de curînd, un popă (cel puţin după sutană…). Acesta strîngea bani pentru o cauză nobilă bisericească. Bunii creştini care dădeau ceva erau imediat răsplătiţi: erau miruiţi pe stradă, şi pe frunte, dar şi pe mînă (?). Din nefericire, abia după sfînta operaţiune se putea constata că mirul respectiv avea alt miros decît cel de duminică, de la biserică. Mai ţipător, de parfum ieftin… (I. P.)
• Din seria „Anunţuri de job-uri cu faţă umană“: o firmă „caută prieten grafician“. De-ar fi toate locurile de muncă aşa calde şi drăguţe! Dar ceva nu-mi miroase-a bine în toată treaba asta cu prietenia (mai ales pe Internet); vorba ceea, frate-frate, da’ brînza-i pe bani… Cum ar veni, în ziua de salariu se strică prietenia! (P. M.)
• Moartea – cea mai bună lovitură de imagine a lui Adrian Păunescu! (M. C.)
• În urma incidentelor criminale dintr-un local din Piatra Neamţ, secretarul de stat din MAI Fătuloiu a cerut demisiile lui Şoric şi Tobă (adică şeful Poliţiei Neamţ şi şeful Poliţiei Române). Unii ar zice că e păcat să-i demiţi tocmai cu o lună înaintea Crăciunului. (A. M.)
• După ce că sîntem asaltaţi zilnic de milioane de viruşi şi de bacterii, după ce că mîncăm numai E-uri şi plasticuri care dăunează grav sănătăţii, după ce că sîntem nevoiţi să citim pagini întregi de Internet ca să ne descoperim bolile de care suferim, să ne punem diagnostice şi să ne tratăm, după ce că înghiţim pumni de buline din plante, doar aşa, preventiv, după ce că atunci cînd ne hotărîm să mergem la doctor, avem atacuri de panică în sala de aşteptare, apoi ni se pare suspect faptul că „nu ne-a găsit nimic“, noi, ipohondrii, trebuie să suportăm mai nou şi un spot omniprezent la TV cu o fată resemnată şi cheală şi cu o voce care susţine că, dacă avem cancer, asta „nu înseamnă o condamnare la moarte“. E clar, la mijloc e o conspiraţie mondială împotriva noastră. Ipohondri din toate ţările, uniţi-vă! (A. P.)
• Săptămîna trecută, în cadrul Galei Persoanelor cu Dizabilităţi, organizată de Agenţia de Monitorizare a Presei, premiul pentru instituţia cu cele mai mari realizări în domeniul accesibilizării – un premiu numit, metaforic, „Porţi deschise“ – a fost acordat, antagonic… Administraţiei Penitenciarelor. (S. G.)
ÎN REALITATE, NICI VOCEA, NICI INTIMITATEA NU MAI SÎNT CE-AU FOST
• Într-o zi am dat o raită printre anunţurile scrise mărunt şi am găsit: la teleshopping – „CĂŢELUŞ INTERACTIV 15 cm / umblă ca şi un căţel în realitate / imploră / îşi mişcă coada / aleargă / latră / se aşează / se culcă“; la mica publicitate – „ANGAJĂM vulcanizatori pentru vulcanizare“; „URGENT locuri de muncă calificaţi şi necalificaţi citrice“. (D. S.)
• N-o să credeţi, dar am auzit-o la un post de radio (nu-i spun numele, că dă muzică bună): „Românii sînt pe primul loc la cancerul de sîn şi de col uterin“. Of, nici sînul, nici colul românului nu mai sînt ce-au fost… (M. V.)
• Sîmbăta trecută l-am cunoscut la Festivalul de film de la Estoril pe John Malkovich, care s-a oferit să-mi dea un autograf. L-am primit, ce să fi făcut!? (De fapt, m-am comportat ca o majoretă în preajma lui Bon Jovi: zîmbeam tîmp, vocea mi se subţiase, genunchii mă lăsaseră şi uitasem şi din ce ţară sînt!) (M. C.)
• La metrou, un tip care-mi ajungea pînă la umăr scria fix sub nasul meu un SMS. Ar fi trebuit să închid ochii ca să-i respect intimitatea, dar n-am putut. Şi am citit aşa: „Să îţi fut, dragă Miruna, CRISTOSUL MORŢILOR MĂ-TII“. Un întreg roman rus într-un singur SMS. RESPECTELE MELE. (L. V.)