Cu ochii în 3,14
SPIRITUL CRĂCIUNULUI ZICE, LA PREŢURI PIPERATE (CUM ALTFEL?): „WHAT ROM ARE YOU“?
● „Spiritul Crăciunului“, anul acesta, a fost... mai tare ca-n toţi anii (spre bucuria unora şi enervarea altora): pe lîngă Magic FM, care e radioul lui Moş Crăciun (şi transmite colinde şi cîntece de sezon nonstop), Movies 24 a devenit Christmas 24, canal de filme de Crăciun (care, de altfel, se reiau şi pe Diva Universal...). A apărut chiar şi un CD cu Manele de Crăciun, printre care: Bomba Sexy, Femeie perversă şi Vine mafia. (I. P.)
● Cu obiceiul magazinelor de a începe Crăciunul cu două luni înainte m-am obişnuit. La fel cu faptul că de pe 1 decembrie îţi vin colindători pe la uşă. Ce nu pot pricepe e graba oamenilor de a-şi împodobi bradul cu cîteva săptămîni mai devreme, modă din ce în ce mai întîlnită prin casele bucureştenilor. Oare Moş Crăciun ce zice de asta? (S. G.)
● Pentru că e produs „de sezon“, cîrciumarii îşi permit să vîndă vinul fiert la preţuri piperate. E o afacere la îndemîna oricui: se achiziţionează nişte vin vărsat (din cel ordinar, la 6 lei litrul, care oricum nu se poate bea altfel decît fiert), se încălzeşte la reşou, se îndulceşte cu măsură căci zahărul e scump, se ignoră partea cu scorţişoara şi cu alte mirodenii, ca să nu se complice lucrurile, şi se vinde cu 8-10 lei cana. La un calcul rapid, „adaosul“ birtului ajunge undeva pe la 400%. Oare intră în calcul şi „manopera“? (A. P.)
● O foooarte bună prietenă mi-a spus că trebuie să citesc neapărat cartea lui Richard Sylvester J’espère que vous allez mourir bientôt. Am comandat-o (cum altfel?) pe amazon.fr, iar cînd am văzut că nu mai vine, am cerut explicaţii. Singura explicaţie pe care am primit-o pînă acum a fost „livraison refusée par le client“. Ceva à la Ivan Turbincă... (S. S.)
● Pe aeroportul din Zagreb, duminică dimineaţă, foarte de dimineaţă. Trei tipi foarte beţi par că vin de la o nuntă, discută tare şi se distrează pe limba lor. Cum se văd priviţi de nişte străini, trec într-o engleză rudimentară. Moment în care aud următorul dialog: „Are you ţigan?“ (cu accent apăsat pe i). Celălalt: „No, I Rom“. Şi hăhăieli generale. Al treilea: „What Rom are you?“. Al doilea: „Ţigan Rom“. Şi iar hăhăieli. Apoi, au trecut iar pe limba lor, probabil erau de părere că asta fusese singura parte de interes internaţional. Şi chiar era, nu? (C. G.)
ÎN 1987, ŞCHIOPĂTÎND, FISCUL ROMÂN IRESPONSABIL A PLOUAT DIN POLONIA CU CĂSUŢE ALBANEZE
● În 1987, radiourile din întreaga lume dădeau aceeaşi melodie: „Wonderful life“ a trupei britanice Black. Anul acesta, piesa din heavy-rotation se cheamă „Wonderful life“ şi e cîntată de trupa britanică Hurts. În schimbul acestei simetrii, nu v-aţi dori, mai degrabă, să avem cu toţii cu 20 de ani mai puţin? (Cei care au de unde scădea, fireşte!). (M. C.)
● A reînceput sezonul capetelor sparte şi al picioarelor rupte. Şi cum ar putea fi altfel din moment ce toate sediile de firme şi sucursalele de bănci au adoptat moda chicioasă, universală de a-şi placa treptele şi intrările cu acea gresie lucioasă „de interior“ care alunecă şi pe timp de vară, darămite iarna, cînd e acoperită de o pojghiţă de gheaţă? Şchiopătînd pe Calea Moşilor, după ce mă aventurasem pînă la un bancomat, mă tot gîndeam la gresia aceea şi la motivul pentru care au ales-o (în afară de cel „estetic“, desigur). Pentru că se curăţă uşor sau pentru că vor să ne cureţe mai repede? (A. P.)
● Fiscul român a dat lovitura. Şi-a deschis magazin cu produse ieftine şi oamenii au venit ca disperaţii, s-au îmbulzit de bunăvoie să cumpere tot ce se putea. Au venit să ia, nu să dea, dar asta nu se pune. (A. M. S.)
● O cinstită locuitoare din Kent a sunat la 999 (numărul de urgenţă britanic) ca să reclame furtul omului de zăpadă pe care-l făcuse în faţa casei (cu monezi în loc de ochi şi linguri în loc de braţe). „De cinci ore nu mai ieşisem din casă să văd ce face, iar cînd am ieşit în sfîrşit să iau aer, dispăruse.“ Inspectorul-şef Simon Black (cu nume de policier autentic) a declarat că a fost un gest iresponsabil. Eu declar că e cea mai blîndă iresponsabilitate a acestui final de an. (L. V.)
● În noiembrie a plouat cu soare şi cerul a fost colorat cu cîteva curcubeie de iulie, iar în prima săptămînă a acestui decembrie dimineţile au avut lumină de august. Salut această democratizare a anotimpurilor care, iată, imprimă accente noi imprevizibilului vieţii. (M. C.)
● Am nimerit pe Internet peste o reclamă la un site polonez de ştiri (thenews.pl), care suna cam aşa: „Ştiri politice şi economice din Polonia, ţara unde trăiesc cele mai frumoase femei din lume. Check in!“. Oricît de apolitic ai fi, cum să nu te intereseze ştirile dintr-o asemenea ţară? (M. V.)
● Ştiţi cum, de multe ori, cînd intraţi pe vreun site vă apar fel şi fel de reclame zburătoare, şerpişori cu mesaje publicitare care îţi acaparează ecranul ş.a.? Ei, aşa am păţit eu de curînd – am dat click pe pagina care mă interesa şi, cînd colo, ce să vezi? Fix deasupra trona paşnic un banner cu căsuţe colorate de poveste şi pomişori, lîngă care scria aşa: „titirez.ro – imobiliare, nu poveşti“. Marketingul loveşte din nou. (P. M.)
● Umberto Eco se plînge, într-un interviu, că primeşte prea multe cărţi. Noroc cu criza, zice el, că acum editorii îi trimit cu 70% mai puţine volume. Ce face, totuşi, cu cărţile primite care nu-i trebuie? Le oferă bibliotecilor din închisori şi din spitale. Acolo ar putea fi de folos pentru că „ediţiile germane, englezeşti, franţuzeşti, albaneze sau româneşti sînt, cu siguranţă, rare“. Am şi eu o întrebare: cine îi trimite lui Umberto Eco ediţii româneşti? (M. M.)
NICHOLAS CAGE ŞI FLORIN SALAM CREEAZĂ VOCI MASCULINE DE ŞEFI PENTRU O PUNGĂ DE CHIPS-URI PE ZI
● Imaginile filmate cu un telefon mobil, într-o noapte, în centrul Bucureştiului, care îl au ca protagonist pe Nicholas Cage în timp ce se ceartă cu cineva din anturajul său, au făcut înconjurul lumii. Primul lucru la care m-am gîndit a fost că replicile lui Cage par dintr-un film despre onoare, viaţă şi cum poţi să mori pentru idealurile tale etc. Siderant e că nu par spuse de om care a chefuit mult, ci de un actor nebun. (A. M. S.)
● Vîna muzicală a naţiei n-a pierit, ea naşte specii noi: după cum aflu din cuprinsul unor afişe răspîndite prin cetate (cu Adrian Minune şi Florin Salam, capete de afiş), de curînd a avut loc prima ediţie a RomanoFest, „festival concurs al cîntecului de ascultare lăutăresc“. (D. S.)
● Scrierea fără diacritice pe Internet creează confuzii. Pe un site de ştiri, titlu: „Turist omorat de un turtur pe Transfagarasan“. În limba română veche, „turtur“ însemna „fior, înfiorare“. Să mori de-o înfiorare în munţi e de-a dreptul romantic... (M. V.)
● Postul VH1 a făcut un top al celor mai bune 50 de voci masculine din ultimul deceniu. Iată-le pe primele zece: 10) Serj Tankian (ex-System Of A Down); 9) Adam Young (Owl City); 8) Michael Bublé; 7) Fran Healy (Travis); 6) James Blunt; 5) Dougy Mandagi (The Temper Trap); 4) Kanye West; 3) Jamiroquai; 2) Theo Hutchcraft (Hurts); 1) Robbie Williams. Dacă sînteţi în dezacord cu lista, scrieţi-le celor de la VH1. (M. C.)
● Un poliţist polonez s-a amendat singur ca să acopere norma impusă de şefi. Mi se pare un model demn de reţinut şi chiar de aplicat în România. Măcar aşa, preventiv. (M. M.)
● V-aţi întrebat vreodată cam de cîţi cartofi e nevoie pentru o pungă de chips-uri? Ei bine, Discovery m-a informat că de cinci. O fabrică normală produce cîteva tone de chips-uri pe zi. Nu se ştie cu exactitate cîte mii de astfel de fabrici există în toată lumea. (M. C.)