Cu ochii în 3,14

DE LA DL GOE CITIRE:  „N-AM SĂ ÎNŢELEG NICIODATĂ  DE CE NIŞTE FETE  MAI NEVRICOASE DIN FIRE  S-AU BĂTUT  CU OAMENII DE ZĂPADĂ  PE UN AEROPORT DIN BARCELONA“ 

● Una dintre fricile mele cele mai vechi, de la dl Goe citire, şi-a găsit în sfîrşit confirmarea: pe uşa toaletei de la KFC Unirii scrie „Vă rugăm nu încuiaţi uşa. Pericol de blocare“. Se pare că soluţia mai simplă – aceea de a repara broasca – iese din discuţie. (I. P.) 

● Jerry Seinfeld: „N-am să înţeleg niciodată de ce vin oamenii să gătească la televizor. Mirosul nu-l simţi. Gustul nu-l simţi. Iar la sfîrşitul emisiunii, ridică farfuria şi o pun în faţa camerei: «Iată mîncarea. Dvs. nu vă puteţi atinge de ea. Mulţumim pentru atenţie. La revedere»“. (M. C.) 

● Din folclorul cotidian de sezon, auzit în tren: „Domnişoară eşti drăguţă / Bagă mîna în gentuţă“. Tonul, vă asigur, era unul cît se poate de apăsat. Şi diminutivul era acolo doar pentru rimă. Nişte fete mai nevricoase din fire s-au executat imediat. (A. M. S.) 

● Ca în fiecare an, de Crăciun, e-mail-ul se umple de felicitări virtuale, de pps-uri cu urări de bine, realizate de artişti amatori, de ghicitori şi profeţii, de mesaje stereotipe de la reprezentanţii unor firme pe care nu i-am cunoscut niciodată. Am făcut greşeala să deschid un executabil, intitulat sugestiv: „Moş Crăciun există!“. Vreme de o oră, un mic moş animat s-a plimbat prin computerul meu, a cîntat la pian, s-a bătut cu oamenii de zăpadă şi şi-a deşertat sacul, pînă cînd m-am prins cum să-i dau un cancel. Din fericire, Moşul s-a dovedit a fi inofensiv: doar m-a vizitat, dar n-a adus şi nişte viruşi pe post de reni. (A. P.) 

● În noaptea de Crăciun, la miezul nopţii, pasagerii unui avion aterizat pe un aeroport din Barcelona au avut surpriza să primească, pe banda de bagaje, cadouri cu numele fiecăruia scris pe cutie. Obosiţi, enervaţi, neîncrezători, au izbucnit pînă la urmă cu toţii în aplauze: de Nochebuena, Moşul lăsase sania cu reni şi luase o cursă de linie. (S. S.) 

DE LA ELTON JOHN CITIRE:  „N-AM SĂ ÎNŢELEG NICIODATĂ  DE CE UN MONOLOG AMUZANT  E FOLOSIT DE MAI TOATĂ LUMEA  ÎN TIMP CE SAVUREAZĂ NEÎNŢELEGEREA“  

● O ştire apărută marţi, după Crăciun, spunea aşa: „Cîntăreţul Elton John (63 de ani) şi partenerul său de viaţă, David Furnish (48 de ani), au devenit părinţii unui băieţel, născut de o mamă surogat, în prima zi de Crăciun, într-o clinică din California“. Cum ar fi sunat treaba asta acum 25 de ani, cînd la noi totul, în afară de mame, era un surogat? (A. M.) 

● Pe YouTube, sub un monolog al lui Amza Pellea (Nea Mărin), un comentariu: „I do not understand what he’s saying, but he looks like Jon Anderson from Jethro Tull. Great artists (both)!!!“. Jethro Tull from Băileşti! (M. V.) 

● Motive de iritare la sfîrşit de an (ordinea este aleatorie): 1) veşnica (dar nu mai puţin enervanta) întrebare „Ce faci de Revelion?“, cu răspunsul (la fel de enervant) „Nu ştiu, mă hotărăsc pe 31“ sau „Nici nu vreau să mă gîndesc la asta acum“; 2) „colindătorii“ din autobuze şi metrouri, care n-au legătură nici cu colinda, nici cu cîntatul; 3) poleiul (poate părea amuzant să-l vedeţi pe cîte unul cu picioarele-n sus, dar nu e); 4) autorităţile „surprinse“ de prima zăpadă (şi-a doua, şi-a treia…); 5) vînzătorii mai nepăsători şi/sau mai scîrboşi ca în tot restul anului. (P. M.) 

● După publicarea de către Wikileaks a deja celebrelor documente clasificate ale ambasadelor şi ale Departamentului de Stat, CIA a fost însărcinată să investigheze cum au fost înstrăinate respectivele documente şi, mai ales, care e impactul publicării acestor informaţii. S-a constituit imediat o comisie operaţională – un „task force“, cum se spune la ei. Comisia se numeşte „Wikileaks Task Force“. Sau, pe scurt, WTF. Încă o dată, CIA are umor (involuntar): acronimul WTF e folosit de mai toată lumea pentru a spune „What the fuck!“. (M. M.)  

●  Probabil că nu sînt singurul care, în timp ce savurează o sarma şi dă peste un bob de piper,  se întreabă: oare cît de mic o fi un proton? Merg la Internet şi aflu că un proton are mărimea de 0,00000000000000084184 metri, după care mă întorc la masă, scot bobul de piper din farfurie şi termin sarmaua. (M. C.) 

● În a doua zi de Crăciun am primit prin poştă o scrisoare de la Administraţia Financiară, cum că n-am depus declaraţiile de avere pe 2009. Neînţelegerea s-a rezolvat cu un singur telefon, inspectorul de serviciu lămurindu-mă că scrisorile au fost ticluite dinainte să depun actele şi că, de fapt, am de luat bani înapoi. De la agonie la extaz e o cale atît de scurtă. (S. G.)

DIN PARTEA UNUI PREOT:  „N-AM SĂ ÎNŢELEG NICIODATĂ  DE CE UN PARFUM DE ZGOMOT DIN ZONA CREPUSCULARĂ E OBEZ“ 

● Printre sutele de reportaje şi interviuri de Crăciun, o replică memorabilă, venită din partea unui preot: „Crăciunul este o sărbătoare mai iubită ca Paştele, pentru că simbolizează naşterea“. Întreb şi eu (păcatele mele!): Naşterea bate Învierea? (S. G.) 

● Cursa către cele mai înalte cote ale firescului continuă neabătut. După ce, nu demult, pomeneam aici o ciocolată cu un preţ „mega-firesc“, în competiţie s-a înscris un parfum care îşi laudă preţul astfel: „Preţ Hiper Firesc cu zurgălăi!“. (D. S.) 

● La fiecare sfîrşit de an mă întreb care e, de fapt, „afacerea“ cetăţenilor care ne colindă parcările din spatele blocurilor, hăulind şi pocnind din bice. De fiecare dată apar cîteva capete speriate de zgomot prin balcoane, apoi cu toţii aşteptăm în linişte să plece. Şi dacă cineva ar fi încîntat de acest show şi ar vrea să le dea nişte bani, cum ar proceda? I-ar arunca de la fereastră? Sau ar coborî pînă jos în pijama (reprezentaţia are loc pe la 9 dimineaţa)? Încă ceva: oare sînt aceiaşi care în restul anului strigă „Fiare vechi cumpăăăr!“? (A. P.) 

● Mi-a căzut în mînă un roman. E scris de Dominic Diamant, se cheamă O farsă monumentală din zona crepusculară şi a apărut la Editura Nelinişti Metafizice din Constanţa. Imediat ce termin cu Pynchon, mă apuc de Diamant. (M. C.) 

● La cozonac îmi vine în cap altă întrebare: cît din bugetul de sănătate al Statelor Unite este cheltuit pentru problemele obezităţii? Cică 147 de miliarde de dolari anual, căci unul din trei americani e obez. Nu mai termin felia de cozonac. (M. C.)

Foto: M. Chivu