Cu ochii în 3,14
ÎNTREBAT CE E DE FĂCUT ÎN PRIVINŢA VECINULUI CU CHIP DE SFÎNT CARE NU E DELOC PIERSICĂ, OMUL IDEAL A RĂSPUNS CĂ ĂSTA E NIVELUL DE PREGĂTIRE PENTRU PROSOAPE
● Întrebat ce e de făcut în privinţa efectelor secundare devastatoare ale celor mai multe dintre medicamentele care trebuie luate vreme îndelungată, Daniel Vassela, directorul Novartis (un elveţian născut în 1953, la Fribourg) a răspuns că e o chestiune pe care trebuie să ne-o asumăm, de pildă el însuşi ia un medicament pentru scăderea colesterolului, care are şi efecte nedorite. Cît despre salariul inimaginabil pe care-l primeşte lunar, Vassela spune că în Elveţia sînt încă posibile lucruri inimaginabile, de pildă acela că într-o zi ar putea scăpa de întrebările răutăcioase ale jurnaliştilor de la TSR. (S. S.)
● Simpaticul columbian Wilmark, proaspăt cetăţean romån, fondatorul la Bucureşti al „Academiei de Baile Latino-American“, membru permanent în juriul concursului Dansez pentru tine, recunoaşte că nu înţelege celebra noastră expresie „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul“. Pînă acum, din cîte ştiam, printre străini cea mai enigmatică vorbă de-a noastră era „Să moară capra vecinului“. Dacă, odată cu globalizarea, ea şi-a pierdut specificul românesc, devenind mondial accesibilă şi rezonabilă? (R. C.)
● „Eminescu, drag odor, / Geniu răsfăţat de muze / Şi de-a artelor fior, / Străluceşti în infinit / Filosof cu chip de sfînt, / Revelaţie divină / Întrupată pe Pămînt! / Viaţa nu ţi-a fost uşoară, / Aruncat în disperare / De Partidul Liberal / Ai trăit zile amare – / Dureros «Apus de Soare» / Heruvim cu aripi frînte, / Ai sfîrşit în mod brutal“ (versuri din volumul colectiv Între noi, cuvîntul, dedicat împlinirii a 160 de ani de la naşterea poetului). (M. C.)
● „Miţule Băet iubit şi drăgălaş, azi ţi-am mai scris o scrisoare, neştiind că voi primi un răspuns de la tine, tu iară începi cu gelozia ta tradiţională şi de tristă amintire. Bine, Miţule, nu recunoşti tu că hachiţele cochetăriei mele e o consecvenţă naturală şi e mai mult o compensaţie şi mai bine zicînd un cer mai senin după o lungă suferinţă fizică şi sufletească care am avut-o toată iarna şi îţi spun drept, mai umplu pustiul vieţii, dar o niţică cochetărie dă-mi voie să o practichez, e ceva atît de înnăscut în mine şi care nu e deloc afectat“ etc., etc. Semnat: Veronica (din colecţia „Scrisori de dragoste“, Editura Laura Baldini, text găsit în ambalajul unor ciorapi Principessa 20, linea giorno, black, mărimea 2). (L. V.)
● Clădirile din curtea Spitalului Colentina au fost vopsite şi arată ca o sorcovă. S-ar putea ca medicii să nu-şi mai trimită de acum înainte pacienţii la analize în corpul B, C sau D. Ci în clădirea roz-bonbon, cea verde brotăcel sau piersică. După principiul: terapia prin culoare ori te vindecă, ori „te bagă în boale“. (A. M. S.)
● Lui Dumitru Prunariu nu i s-au găsit documentele justificative pentru perioada din Cosmos, aşa că i s-a tăiat 70% din pensie. Întrebat despre această situaţie, omul a fost amărît, deşi a spus că nu-i face deloc plăcere să abordeze subiectul. Costi Rogozanu a comentat pe Facebook aşa: „Frate, ai fost în Cosmos, ce poate fi mai frumos? Cum se poate să te plîngi de pensie?“. Căci, nu-i aşa, o expediţie în Cosmos e un fel de drumeţie, şi nu presupune ani întregi de muncă: studiu, cercetare, teste, antrenamente; plus consumul de energie, presiunea psihologică, asumarea unor mari responsabilităţi, riscuri etc. O sinecură galactică, ce mai! (M. C.)
● Regizorul britanic Christopher Nolan a fost încîntat de modul dezolant şi, în acelaşi timp, retro în care arată centrul vechi al Bucureştiului şi a declarat că ar fi decorul ideal pentru noul său film din seria Batman – The Dark Knight Rises. Pentru că e clar că nu putem să ne rezolvăm singuri problemele legate de administraţia locală, aşteptăm şi alţi supereroi. Cum ar fi Superman. Dacă ar candida la Primărie, cetăţenii sigur l-ar vota. (A. P.)
● Următorul Batman ar putea fi filmat în România. E de bine: după atîtea legende cu Dracula, în sfîrşit o înfruntare directă. Bine ar fi să se lase cu sînge – că doar ăsta e sensul filmelor cu vampiri; dar tare mi-e teamă că se va lăsa cu şpriţ. (M. M.)
● Preselecţie mare pentru emisiunea Dansez pentru tine. Au venit oameni mulţi dornici să danseze pentru o cauză socială. Organizatorii se bucurau că nivelul de pregătire al concurenţilor a crescut. Dacă îi ascultai pe concurenţi şi poveştile triste care îi mînau în luptă, ai fi zis că zicala „Ursul nu joacă de voie, ci de nevoie“ s-ar potrivi de minune. (A. M. S.)
● Tot toaletele ne ţin la curent cu ultimele înnoiri ale ştiinţei şi tehnicii: în cîteva asemenea stabilimente din Viena am descoperit incredibilul senzor pentru prosoape de şters pe mîini – pui palma în dreptul semnului şi bucăţica de hîrtie alb-albastră iese, pur şi simplu… (I. P.)
DACĂ-I SERIOS, ACELAŞI TIP OBSESIV AR PUTEA SĂ PROPUNĂ O ALTĂ DOVADĂ A EXPANSIUNII NOASTRE
● Tînărul nostru arbitru de fotbal Kovács István susţine că „nu mă simt bine dacă nu sînt înjurat cel puţin o dată într-un meci… Vorbesc serios!“. Dacă-i serios, cînd se va lăsa de fotbal, să se-apuce de politică. Are una dintre calităţile de bază. (R. C.)
● Din ciclul „Hai să inventăm cuvinte, că-n rest avem de toate“: ştiţi cum se cheamă o revistă a cărei copertă e tipărită pe acelaşi tip de hîrtie ca şi paginile din interior? Autocopertinată! (D. S.)
● Zile întregi mi-a apărut obsesiv pe Facebook următoarea reclamă: „Ai o carie? Noi avem o plombă… la numai 19 RON în loc de 150 RON! 87% reducere… Numai la CoolBuy!“. La o asemenea ofertă, mai-mai că-ncepuse să mă doară măseaua… (P. M.)
● Cică PDL ar putea să propună o lege a Capitalei prin care Bucureştiul să se împartă în 20 de sectoare sau zone administrative şi să nu mai aibă primării de sector, astfel încît primarul general să poată coordona în mod unitar administrarea şi dezvoltarea oraşului. Dar dacă tot schimbăm legea, ce-ar fi dacă mai-marele ales al comunităţii nu s-ar mai numi primar, ci secundar? (A. M.)
● La Masters-ul londonez de snooker, finala a fost disputată între doi jucători chinezi. Ce altă dovadă a expansiunii în forţă a Chinei le-ar mai trebui adusă scepticilor? (S. G.)
● Nu numai că filmul The Dilemma a apărut pe ecranele româneşti fix cînd revista noastră a împlinit 18 ani, dar dacă vă uitaţi pe afiş veţi constata că şi fonturile cu care e scris titlul sînt „ale noastre“. Le mulţumim distribuitorilor pentru publicitatea subliminală. (M. V.)
Foto: M.Chivu