Cu ochii în 3,14
DACĂ APARŢINE
UNEI SECRETARE
DE MARE IMPORTANŢĂ,
LUMEA VA REPUNE ÎN CIRCUIT
APLAUZELE
● O replică recentă, într-o instituţie de stat (n-am aflat dacă aparţine unei secretare sau unui director): „Eu nu citesc niciodată scrisorile electrice care îmi vin pe televizorul de pe birou!“. E pe bune. Ce digitalizare? Trebuie să ne întoarcem la poştalion pentru ca lucrurile să se mişte în ţara asta. (A. P.)
● Ei, da! În sfîrşit, o ştire de mare importanţă europeană, globală, strategică, geopolitică, geo-strategică, geo-strategico-politică şi eţetera: Andorra a recunoscut independenţa statului Kosovo. (M. V.)
● Tocmai cînd eram gata-gata să accept că lumea nu mai are nici o şansă, (tot) un copil a salvat-o: în Parcul Carol, la locul de măsurat, un plod de şase ani i-a spus altuia de trei: „Îmi pare rău că sînt mai mare decît tine. Asta-i viaţa!“. (I. P.)
● Vasile Ernu protestează, pe Critic Atac, împotriva aberaţiei cu cartele electronice de la RATB conchizînd: „Eu, Vasile Ernu, cetăţean al statului român, anunţ că începînd de azi 8 iunie 2011 nu voi mai plăti bilet pentru călătorii pînă cînd RATB nu va repune în circuit biletele de 1 sau 2 călătorii“. Un comentator subscrie, dar recunoaşte că nu plăteşte de ani buni nici un bilet. Poate începe şi RATB-ul să protesteze. (S. S.)
● Minutul 83, meciul România-Bosnia: Mutu a ieşit în aplauzele publicului, lăsîndu-i locul lui Surdu. Încă un moment memorabil. (A. M. S.)
CU CÎT ECRANELE NOASTRE
SÎNT MAI ABSURDE, CU ATÎT
M-AŞ SIMŢI MAI ÎN SIGURANŢĂ
ŞTIIND CĂ NU SE ŞTIE
DRUMU’ SIMBOLIC
● „Cu cît lozincile noastre sînt mai absurde, cu atît e mai bine pentru Rusia“, declară şeful unei organizaţii deloc guvernamentale de la Moscova. De pildă: „Să mergem nu înainte, ci în altă parte!“, „Trăiască regele Ubu în ţara fostelor soviete!“. (R. C.)
● Olanda continuă să se opună primirii României în Spaţiul Schengen. Îmi închipui că dacă toate florăresele din România (pe care guvernul olandez nu le vrea în spaţiul Schengen) ar refuza să mai cumpere flori din Olanda, civilizaţilor locuitori ai acestei Ţări de Jos li s-ar usca lalelele pe cîmpuri şi poate că li s-ar scoroji şi morile de vînt, iar cartierul roşu din Amsterdam s-ar părăgini la rîndu-i, îngropat sub un morman de milioane de biciclete ruginite şi tone de haşiş mucegăit, echipa de fotbal ar căpăta culoarea lămîii, ecranele televizoarelor Philips ar deveni alb-negre, ca să nu le mai zic eu ceva şi de Van Gogh ăla al lor. (A. M.)
● „Vă cer să gîndiţi ca nişte parlamentari români şi nu ca nişte coafeze care nu pot dormi fără vocea lui Marlon Brando“, le-a spus Socaciu colegilor săi înainte de votarea privind dublarea filmelor în limba română. La cum stau lucrurile în ultima vreme, m-aş simţi mai în siguranţă ştiind că sînt reprezentată în Parlament de coafeze care visează la Marlon Brando decît de „nişte parlamentari români“, care mi-e şi frică să-mi închipui la ce visează. (L. V.)
● Oamenii de ştiinţă de la CERN au reuşit să prindă timp de 16 minute nişte atomi de antimaterie, după care le-au dat drumul (sau au fugit atomii singuri, nu se ştie). Înţeleg de-aici că un atom de antimaterie e ca un fel de peştişor de aur. Aşadar, dacă aţi prinde un atom dintr-ăsta, ce i-aţi cere? Să vă transformaţi în cometă cu coadă albastră? Sau să dispăreţi fără urmă în Univers? (L. V.)
● Utilizatorii Facebook din România au reacţionat rapid la iniţiativa lui Socaciu de a dubla filmele străine – au format grupuri, au semnat petiţii şi au încercat chiar un top amuza(n)t al replicilor traduse. Dintre favoritele mele: „Fugi, Pădure, fugi!“, „Luca, îs taică-tu“, „Te-ai ars, ciocoflendere!“, „Sfinte căcat!“, „Ai dreptul să rămîi silenţios!“, „Ce este în sus, negrule?“, „Loveşte drumu’, Jack!“. (P. M.)
● Săptămîna trecută, la bordul unui avion al companiei Iberia ce zbura din capitala Guineei ecuatoriale spre Madrid s-a născut o fetiţă de 3 kg. Mama, madrilenă de felul ei, se întorcea de urgenţă pentru o înmormîntare şi a fost ajutată să nască de o moaşă, un pediatru şi un medic de o altă specialitate, cu toţii prezenţi la bord. Numele copilei nu a fost dat publicităţii, dar e posibil, după preparativele companiei de a o adopta simbolic, ca ea să se numească, de-a dreptul, Iberia. Sau măcar Dulcineea. (S. S.)
CUM AR FI CA-N VIITOR SĂ AVEM
CAPACITATEA DE A DETECTA
O CULOARE LA TELEFON?
● Un biostatistician a stabilit că greutatea medie a animalelor de companie a crescut, în ultimul deceniu, cu peste 12 procente. Alţi cercetători au constatat că, din cauza ierbicidelor, o specie de broască îşi schimbă sexul. Cum ar fi ca-n viitor animalele de companie să-şi poată schimba sexul şi rasa!? Să ai o Collie şi să te trezeşti dimineaţa lîngă pat cu un Bull Terrier. (M. C.)
● În atenţia telecrainicilor şi telecrainicelor care ne urează la finalul telejurnalelor să avem „o seară minunată şi o săptămînă perfectă“: nu se poate! E prea mult. (R. C.)
● După îndelungate cercetări, un genetician american suspectează (deci nu e încă sigur) că fiecare persoană are un „olfactory blind spot“, adică fiecăruia îi lipseşte capacitatea de a detecta un anume miros. Rămîne cum s-a stabilit: nimeni nu-i perfect. Nici măcar la nas. (M. C.)
● Pînă la urmă, m-am lămurit. Cînd e cod galben, cerul e gri; o culoare vie prevesteşte ceva sumbru. Semn că legea compensaţiei funcţionează şi în meteorologie. (M. M.)
● Din ciclul „Negustori în piaţă, vorbind la telefon“: „A zis Cristi să-l suni neapărat, că nu merge orezu’ şi l-a băgat la 2 lei“. (D. S.)