Cu ochii în 3,14

22 septembrie 2011   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

ÎNTR-UN VIS MONDIAL MAI LENT,
PROBLEMA BUCURIEI
GREU SUPORTABILE
(SEMNALATĂ SĂPTĂMÎNA TRECUTĂ
DE LUIZA VASILIU) N-A MAI APĂRUT.
AU APĂRUT ALTE ATRIBUTE
DIN CATEGORIA BUCURIILOR
DE TOAMNĂ  

● Se mai îndoieşte cineva că România e o ţară veselă? Ce ziceţi de o nuntă cu o horă cu şase rînduri, jucată în miez de noapte pe mijlocul unui drum naţional? Am oprit maşina într-un sat de pe DN67, am aşteptat să se termine melodia şi am plecat mai departe. Evident, cu zîmbetul pe buze. (A. M. S.

● Încă un vis (de gospodină, chiar ratată…) împlinit: există (de ceva timp, desigur) tigaia fără ulei, dry cooker-ul, adică. În ritmul ăsta, noi, gospodinele, oare la ce o să mai visăm? (I. P.

● Un jucător de tenis veteran comenta recenta finală masculină de la US Open. Vorbind despre noul cîştigător, care e de altfel şi numărul 1 mondial, omul l-a caracterizat foarte scurt: Djokovici e un drac. O formulă la care eu nu sînt în stare să găsesc nici vreun contraargument şi nici vreo altă ieşire. (A. M.

● În ultimii 300 de milioane de ani, cromozomul Y, cel datorită căruia un individ este de sex masculin, a pierdut deja 1393 din cele 1438 de gene iniţiale. Consecinţa acestei diminuări este faptul că femeile sînt astăzi mult mai apropiate genetic de cimpanzei, comparativ cu bărbaţii, fiindcă cei doi cromozomi X ai femeilor s-au modificat mult mai lent. Acum, nu daţi cu pietre şi cu beţe în mine, eu doar am rezumat teoria geneticianului Steve Jones. (M. C.

● La Festivalul „Enescu“, cu Daniel Baremboim dirijor, problema stînjenitoarelor aplauze din public între părţile aceluiaşi concert, semnalată săptămîna trecută de Luiza Vasiliu, n-a mai apărut. În schimb, telefoanele mobile sunau o dată la cîteva minute, uneori pe teme mozartiene, în timp ce orchestra cînta chiar Mozart, iar în vreme ce instrumentiştii de la Staatskapelle Berlin se munceau serios la Infernul din „Simfonia pentru Divina Comedie a lui Dante“ de Franz Liszt, un copil mic şi înspăimîntat îşi striga mama. (A. M.

● Am ascultat de curînd „a IX-a“ de Beethoven, cu acea „Odă a bucuriei“ finală, în care sîntem chemaţi „să fim fraţi cu toţi în lume“. Mă întreb – pînă acum nu m-am autosesizat – dacă politic nu e prea corectă şi desuetă, ca tot ce e multicultural. (R. C.

● De mult nu a mai apărut în presa noastră un interviu (v. Gazeta sporturilor din 12-15 august 2011) ca acela în care Cătălin Tolontan stă îndelung de vorbă, într-o clinică din Olanda, cu Mihai Neşu, fotbalistul grav accidentat şi paralizat de la piept în jos. De o demnitate şi o sobrietate a suferinţei rar atinse în stilistica zilei, textul ne transportă – verb cît se poate de normal acolo – în lumea unei omenii greu suportabile, de care avem nevoie totuşi pentru a ne menţine sănătatea mintală. Cea a lui Neşu e impecabilă, cu frumuseţi de gînd – vai! – la fiecare pas. (R. C.

● Au apărut afişe cu concertele lui Ştefan Bănică. Vine Crăciunul! (M. C.

● Am aflat, de la ştiri, că un camionagiu a investit două mii de euro pentru a-şi personaliza camionul. Nu e vorba de femei, flăcări sau alte atribute ale macho-ului. Ci de figura romantică a lui Eminescu, însoţită de cîteva versuri. Un camionagiu nepereche. (S. G.

● Din categoria bucuriilor de toamnă, un prieten, C.L., a scris pe Facebook: „Mă bucur de prezenţa în Cupa României a echipelor Vişina Nouă şi Voinţa Livezile“. (L. V.)

OR S-O MAI ŢINĂ ĂŞTIA MULT
(PE TEMA ASTA) CU APARIŢIA
UNEI GAME EXTINSE DE PRODUSE
PENTRU FRAIERI?  

● Or s-o mai ţină publicitarii ăştia mult cu sloganurile construite pe modelul vechiul-ceva-este-noul-vechi?! Clişeul este noua inspiraţie. (M. C.

● Liderul social-democraţiei româneşti, Victor Ponta, cică ar fi fost sponsorizat, în calitatea sa de copilot de raliuri, de unul dintre regii asfaltului. El zice că nu. Şi dă-i controversă pe tema asta… De fapt, problema este că acest Che Guevara de birou îşi exercită, la raliuri, adevărata vocaţie: aceea de a nu conduce el, ci doar de a da din gură. E psihanalizabil, săracu’… (M. V.

● Sponge Bob, desenul animat atît de iubit de copii, care a provocat apariţia unei game extinse de produse, de la tricouri şi ghiozdane la cărţi de colorat şi pixuri multicolore, a devenit inamicul public după ce revista Pediatrics a publicat un studiu în care îl făcea responsabil (împreună cu alte desene animate, mai puţin celebre) de instalarea sindromului de atenţie deficitară la copiii preşcolari. Pediatrilor li se pare că Sponge Bob, mai mult ca alte producţii, este prea rapid şi expune copiii la o modificare de viziune, auz şi reacţie musculară care poate duce la modificări considerabile în structura lor neurologică şi vegetativă. Şi cît s-au chinuit unii, pe vremea desenelor animate cu Mihaela, să inventeze omul nou! (S. S.

● Deunăzi, o colegă semnala în această rubrică faptul că se aplaudă cînd nu trebuie la concertele de la Festivalul „Enescu“. Asta nu-i nimic… În timpul minunatului concert Barenboim de miercuri, 14 septembrie, au sunat mai multe telefoane mobile, iar la intrare erau oameni nemulţumiţi, care vociferau pentru că nu li s-a mai permis intrarea după 19,30 – ora începerii spectacolului. Că doar regulile şi anunţurile-s pentru fraieri… (P. M.)

A APĂRUT O LISTĂ
CU PICTURILE DISPĂRUTE ÎN CER.
NU-I AŞA CĂ S-A MAI ÎMPLINIT
ASTFEL UN VIS CAM SUMBRU? 

● Pe site-ul Listverse, specializat în tot felul de topuri ciudate, a apărut o listă cu meserii dispărute care te pot face să-ţi reconsideri locul de muncă. Una dintre ele mi-a atras atenţia în mod deosebit: ciocănitorul deşteptător. Pe vremea revoluţiei industriale, atunci cînd nu existau ceasuri deşteptătoare şi telefoane cu alarmă, acesta era angajat ca să facă turul oraşului în zorii zilei şi să ciocăne cu putere în geamurile muncitorilor pentru a-i trezi ca să plece la lucru. Nu se ştie însă cine îl trezea pe ciocănitor. (A. P.

● Picturile lui Paul Cézanne „par mai frumoase dacă te uiţi la ele cînd eşti cu burta goală“. Asta a spus Hemingway, iar cei care-am văzut Midnight in Paris ştim că Hemingway are întotdeauna dreptate. (L. V.

● Elvis Presley poate n-ar fi ajuns The King, poate ar fi rămas un fel de Prince, dacă n-ar fi compus pentru el cuplul Mike Stoller & Jerry Leiber cîntece precum „Hound Dog“ sau „Jailhouse Rock“ sau „King Creole“. Cei doi au compus, printre multe-multe altele, şi „Stand by Me“ a lui Ben E. King sau splendida „Is That All There Is?“ cîntată de Peggy Lee. Săptămîna trecută însă, Jerry Leiber, cel care scria versurile şi pe care Time l-a numit „funky-poetul rock’n’roll-ului timpuriu“, a plecat şi el dintre noi. Rock’n’ roll-ul se mută încet-încet în cer. (M. C.

● Am găsit, la un anticariat, Cartea milionarului. Cartea de la Metopolis de Ştefan Bănulescu. A costat fix 1 leu. Nu-i aşa că-i o investiţie superprofitabilă? (M. M.)  

● A apărut caşcavalul „Bobîlna“. S-a mai împlinit astfel un vis hippiot: pe dealul unde, în 1437, avea loc violenta răscoală, acum se face caşcaval. (L. V.

● În vitrina unui magazin, un afiş mare spune, pe un ton cam sumbru: REDUCERI FINALE. Dac-am scăpa de apocalipsa ieftinirilor, bucuroşi le-om duce toate. (D. S.)

Foto: C. Tudor

Mai multe