Ce mai e nou pe frontul Delta
Cîndva, locuitorii Deltei Dunării glumeau că lumina li se arată prima oară lor, ca punct estic extrem al României, parafrază la cunoscuta expresie proletcultistă de inspiraţie sadoveniană "lumina vine de la Răsărit". Acum, Delta este nu numai o rezervaţie naturală cu un specific unic pe Bătrînul continent, ci, de la 1 ianuarie 2007, şi extremitatea estică a Uniunii Europene. O zonă cu foarte multe şi variate probleme, începînd de la cele de mediu şi terminînd cu relaţiile dintre state. Diferendul cu Ucraina asupra construcţiei canalului Bîstroe continuă. De curînd, Ucraina a dat semnale că s-ar putea ajunge la un compromis în această privinţă. Afirmaţia - preluată de presa românească - îi aparţine lui Wiek Schrage, secretarul general al Convenţiei Espoo (Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului transfrontalier): "Ucraina a făcut deja o declaraţie prin care guvernul acestei ţări anunţă că intenţionează să îşi reconsidere poziţia referitoare la canal. Practic, se vor opri din lucrări şi vor fi luate în considerare amendamentele şi recomandările din decizia comună ce va fi adoptată". Să ne bucurăm? Să avem încredere? Liviu Mihaiu, preşedintele Asociaţiei "Salvaţi Dunărea şi Delta", consideră că entuziasmul, în acest caz, e hazardat. "Niciodată Ucraina nu va renunţa la acest proiect. Ei doresc foarte mult să intre în Uniunea Europeană, de unde şi declaraţiile respective, care au scopul să adoarmă vigilenţa europenilor, pentru că nu pot spune oficial că ignoră recomandările. Şi, de fapt, problema cea mare nu ar fi canalul Bîstroe, care are 8 kilometri, ci faptul că vor să facă din Chilia canal navigabil. Se fac în continuare presiuni asupra lor să renunţe şi atunci întîrzie cît mai mult să decidă oficial ceva şi, în acelaşi timp, recurg la tertipuri juridice, cum ar fi să încerce să facă abstracţie de specificul de rezervaţie al Deltei, să scoată definirea ca rezervaţie a acestei zone. Pe lîngă asta, cea mai mare problemă a Deltei o constituie braconajul, care a căpătat proporţiile unui flagel ce ameninţă serios rezerva piscicolă." Aşadar, din acest punct de vedere, toate-s vechi şi nouă toate. Ce proiecte propun pentru Delta Dunării, în continuare, organizaţiile non-guvernamentale, avînd în vedere că explorarea acestei zone nu afectează exclusiv flora şi fauna? Este o regiune cu mulţi locuitori săraci, unii trăind în sate izolate, iar principala lor sursă de hrană şi venit o constituie peştele. Un paradox al Deltei: un ţinut fabulos, cu potenţial turistic imens, presărat de arii de subdezvoltare. Din acest motiv, accentul s-a mutat de pe stricta ecologizare, pe ceea ce se numeşte "dezvoltare durabilă": locuitorii sînt încurajaţi şi, pe cît posibil, sprijiniţi să se orienteze spre alte surse de cîştig, decît pescuitul. În privinţa organizaţiei sale, Cristian Tetelea, de la World Wide Fund for Nature, aminteşte: "Prin proiectul ŤDelta Dunării - o poartă naturală către Europa. Ecologie şi economie în armonie», sîntem implicaţi alături de parteneri locali în realizarea unei strategii de dezvoltare durabilă a turismului. Vom realiza, cu sprijinul unor experţi naţionali şi internaţionali, o zonare turistică a Deltei care să sprijine autorităţile locale în proiectele viitoare şi în promovarea dezvoltării durabile în condiţiile ecosistemului fragil al Deltei. Acum, o echipă de experţi internaţionali (printre care români şi ucraineni) elaborează, la cererea World Wide Fund-Proiectul Dunăre-Carpaţi, un studiu independent care să identifice soluţii pentru navigaţia cu impact redus în Deltă, în special ca răspuns la construirea canalului Bîstroe". Anamaria Bogdan, de la Asociaţia "Salvaţi Dunărea şi Delta", spune că un nou program pentru 2008, pe lîngă cele deja existente, se va desfăşura în localitatea Mahmudia şi pleacă tocmai de la nevoia de a găsi o alternativă economică pentru locuitori, cei mai mulţi pescari. Pe scurt, problema şi soluţia se prezintă astfel: "Principala activitate a locuitorilor o reprezintă pescuitul şi creşterea animalelor. Dificultatea majoră a pescarilor este că nu pot negocia preţul peştelui cu societăţile care îl valorifică (cherhanalele), ceea ce face ca acesta să fie foarte scăzut. Aceste societăţi speculează piaţa peştelui cumpărînd la un preţ foarte mic şi vînzînd peştele la un preţ mult mai mare. În aceste condiţii, pescarii sînt nevoiţi să pescuiască cantităţi mai mari de peşte, pentru a-şi asigura un cîştig decent. Soluţia acestei probleme o reprezintă dezvoltarea unor facilităţi de prelucrare a peştelui şi sindicalizarea pescarilor, pentru ca aceştia să-şi asigure un statut juridic ce le va oferi putere în relaţiile de schimb comercial. În ultimii ani s-a dezvoltat şi industria extractivă, prin activitatea de exploatare a calcarului, cu impact semnificativ asupra mediului. Turismul este o activitate încă insuficient exploatată în această localitate, deşi există posibilităţi de cazare (pensiuni de 2 şi 3 margarete şi hoteluri) şi activităţi turistice (cum ar fi vestigiile cetăţii Salsovia, monumente istorice, de arhitectură şi de artă, un mic muzeu). Localitatea Mahmudia prezintă un potenţial foarte mare de dezvoltare a meşteşugurilor tradiţionale (prelucrarea stufului şi a papurei), a agro- şi eco-turismului, fiind o zonă bogată în tradiţii". Pînă unde poate fi însă încurajată dezvoltarea turismului în Deltă? Nu ar aduce acest fapt alte prejudicii regiunii, printr-un posibil număr ridicat de vizitatori? Liviu Mihaiu crede că turismul este răul cel mai mic, în comparaţie cu exploatarea industrială care se practică astăzi: "Oricum, de turism nu poţi să scapi, el va evolua în anii care vin. Dacă este plafonat, supravegheat, să nu ajungă să se transforme în mall, este preferabil exploatării industriale de acum. Aceasta este o continuare a exploatării fără limite a Deltei, în scopuri industriale, din vremea regimului comunist".