Căldură mare, monşer!

M-o fi bătut soarele în cap, de-am prins aşa viciu. Nu-i zic altfel că nu-l pot numi distracţie şi nici accident nefericit nu-mi vine a-i zice. E viciu în toată regula şi-n toată suflarea adică, s-avem pardon, da’ mă roade seară de seară, noapte de noapte, cel puţin cîteva zeci de minute. Se întîmplă aşa: vin acasă în toiul nopţii, pun două degete de vin pe fundul paharului, răsucesc telecomanda şi apăs 33 ca-n transă. Taraf TV. Nu rîde, monşer, că n-ai habar de-aşa sminteală! Dacă nu-i Taraf, e Etno. Pe 41. E uluitor, dar aproape de nepovestit. Pentru că dacă spui cuiva că te uiţi seară de seară la Taraf TV sau la Etno eşti privit cu un amestec condescendent de milă şi uimire, parţial justificat. Ceva de genul, ce căuta neamţu’-n Bulgaria?! Cum ziceam, e de nespus şi de neimaginat. Aşa că experienţa unei asemenea sminteli trebuie avută pentru a fi la urmă pricepută. Nu-ndrăznesc a vă ruga să căutaţi posturile cu pricina, dar zic şi eu aşa, precum musiu Tăriceanu, dacă aveţi ocazia să le vizionaţi?! Vă garantez o suită de emoţii cum nu cred să mai fi avut demult, poate din perioada CPUN. Vorba lui Dănuţ, nici nu ştiţi ce pierdeţi! Vă doresc tăria de a rezista măcar un sfert de oră la defilarea amestecului de kitch plămădit sub obiectivul camerei de luat vederi. Nicicînd şi niciunde altundeva nu-i de văzut un asemenea decupaj din trupul ţării. Dacă vă simţiţi cumva striviţi de mersul lent al schimbării şi încă n-aţi găsit o explicaţie, faceţi o cură cu Taraf şi Etno. Zece minute zilnic, după miezul nopţii, preţ de o săptămînă. Şi apoi, întrebaţi-vă, încă o dată, ce rost au toate frămîntările despre democraţie, civilitate şi politică. Brusc, veţi găsi răspunsuri, dar nu vreau să vă răpesc bucuria de a trăi deplin o aşa limpezire. La Taraf şi Etno am descoperit o parte dintre cei care votează. Am văzut o RomÈnie despre care am mai scris şi ştiam că există, dar căreia nu-i văzusem chipul. Acolo, printre dezacorduri şi acorduri de pian de piept trăieşte o bună parte din populaţia cu care ne-am prezentat la poarta Uniunii Europene şi-am şi intrat pe ea. Acolo, privind puştoaicele cu buricul gol sau băieţii auriţi la propriu, e timp pentru reflecţii şi păreri. De unde ies şi unde se duc romÈnii care cîntă despre bani, duşmani, putere, avere, iubire şi părăsire, numai Dumnezeu ştie. Eu stau şi privesc fascinat ritmul trecerii lor prin şuşaneaua vieţii cotidiene şi pe aşa căldură simt cum mă trec toate apele.