Bagatele

Mijloc de mai cu 35 de grade Celsius izbind trecătorii în moalele capului. Femeia aşezată în fund, pe marginea trotuarului, se ridică brusc, teleghidată de culoarea roşie a semaforului. E desculţă şi fără vîrstă. Prin geamul din dreapta maşinii văd o faţă compusă din linii strîmbe care adună spre marginea ochilor riduri mici şi dese ca un evantai strîns. Poate să aibă treizeci, poate să aibă şi peste patruzeci de ani. Mogîldeaţa din braţe n-are însă nici trei ani. Copilul doarme spînzurat pe umărul femeii, ca un ţol la uscat. Soarele îi ţinteşte tîmpla, copilul transpiră în somn şi, din cînd în cînd, tresare spasmodic. Am încurcat circulaţia. Un bărbos căţărat la volanul unei hardughii cu mulţi cai-putere mă înjură de mamă. N-am chef să plec din intersecţie. Uite-aşa, de-al dracu', vorba vecinului Pavelescu de la etajul doi, scuipată prin deschizătura uşii, ori de cîte ori e întrebat de administrator de ce nu-şi plăteşte întreţinerea. Pun avariile, deschid portiera şi mă reped spre nenorocită. O ia la fugă, retrăgîndu-se strategic spre mijlocul trotuarului. Claxoane, alte înjurături, trecători miraţi şi o singură întrebare: - Ce-ai, dom'le?! Am. O stare de nervi şi o milă nesfîrşită. Aş strînge-o de gît pe nemernica ieşită la cerşit cu copilul atîrnat pe umăr. Simte şi ea asta, dar, ca să mă umilească, îmi arată gesturi obscene şi, la un moment dat, mă scuipă de la distanţă. Un trecător o prinde de ceafă şi-mi face semn să mă apropii. Pînă să ajung însă, îi scapă din strînsoare. - Ptiu, fir-ar a dracu', m-a lovit cu picioru', domnu' Turcescu... Da' ce s-a-ntîmplat? V-a furat ceva? Nu mi-a furat nimic. Îi spun despre vremea de afară şi despre copilul spînzurat pe umăr. Bătrînul mă priveşte strîmb: - Păi, şi pentru atîta lucru vă puneţi cu nemernicii ăştia, dom'le? Păi, asta stă aici în intersecţie, cu copii, de cîţiva ani, o ştie tot cartierul. Nici măcar nu-s ai ei. Îi împrumută, îi fură, dracu' s-o pieptene, cum face, da' în fiecare lună vine cu altul. Acum cîteva zile avea unul de-l hrănea cu biberonul! Claxoane. Maşina mea zace în intersecţie, şoferii Capitalei mă înjură de mamă. Din scara unui bloc de lîngă intersecţie, mă fixează, aşteptînd, probabil, să plec. Nu plec. Intru în scara blocului după ea. N-are unde să fugă. - Ce vrei, mă, ce vrei? Eşti de la poliţie? Nu sînt de nicăieri. O întreb al cui e copilul. Al soră-sii. - Şi de ce stai, nenorocito, cu el în intersecţie, pe căldura asta? Tace cîteva secunde, apoi îmi scuipă printre dinţi cuvinte despre bani şi treaba ei în care n-am a mă amesteca. Nici nu mai pot. Un poliţist transpirat pătrunde valvîrtej în holul de bloc, întrebîndu-mă de maşină. Da, e a mea, eu am blocat intersecţia pentru că am văzut copilul ţinut în soare de nenorocita asta... - Haideţi, domnu', acum v-aţi găsit să faceţi dreptate, trageţi imediat maşina din intersecţie! Ce-ar fi dacă am opri toţi maşinile în mijlocul străzii, pentru fiecare nenorocită de'asta care cerşeşte cu copiii de mînă sau în braţe?! Da' chiar aşa: ce-ar fi?!