ANI DE LICEU - Decor urban
Ionuţ este unul dintre acei puşti cool de liceu, pe care îi zărim mai tot timpul stînd prin faţa scărilor de bloc, cu căştile de iPod înfipte, cu zece mii de decibeli, straşnic în urechi, unul dintre acei puşti care par mereu că aşteaptă "ceva" sau "pe cineva" şi care, pentru că timpul le e drămuit în aşa fel încît nu îşi permit să facă altceva între o activitate şi alta, de la o întîlnire la alta, îşi mai aprind cîte o ţigară, păzind cu responsabilitate de adult flacăra brichetei, cu mîna şi privind mai apoi pe sub sprînceană decorul, în speranţa că acel ceva (sau cineva) aşteptat a ajuns. Dacă însă nu se petrece nimic, timp de cîteva minute, o ia agale pe bulevard, spre metrou. Ştie cu siguranţă că, dacă mai adastă mult în faţa blocului, tanti Ani, de la parter, va da sfoară în ţară pe scara blocului, iar domnul doctor Grigore, tatăl lui Ionuţ, om sever şi care nu dă prea multe opţiuni în afara drumului cel drept şi lipsit de vicii, pe care un cetăţean onest trebuie să-l urmeze în viaţă, va afla chiar în acea seară că "Ionuţ al dumneavoastră fumează". Aşa că, dacă nici un tovarăş de-al său nu se face văzut în cel mai scurt timp pe lîngă blocul lui, cu siguranţă sînt toţi la Plaza. Doar pentru că se mai întîmplă să se ducă şi pe la Mac, Ionuţ dă un SMS, de control: "Plaza sau Mac?" şi, de cele mai multe ori, primeşte, ca răspuns, laconicul: "plaza, băi!". Mac-ul, mai bine zis terasa Mac-ului din Romană, se "poartă" mai mult pe timp de vară. Tot pe timp de vară, se poartă şi terasele de pe Lipscani. Unde anume, nu poate să spună, pentru că sînt atît de multe încît stau şi ei pe unde găsesc loc, unde e muzică bună sau unde sînt fete mişto. Oricum ar fi, pentru socializare trebuie musai să iasă din cartier, pentru că altfel riscă să fie văzut bînd bere şi fumînd, de către tanti Ani sau de alte tanti din vecini care să-i semene grijuliei octogenare de la parterul blocului său. Se mai întîmplă să meargă şi la film, mai ales cînd se chiuleşte în grup, cu ziua, de la şcoală şi, cel mai important, cînd în ecuaţie apar şi gagici. Aşa le vrăjeşti cel mai la sigur, te-ar asigura Ionuţ, surîzînd cu subînţeles, ca un connaisseur, adăugînd că "mersul la film" este cel mai puţin costisitor mod de a vrăji, atît financiar, cît şi psihic. Nu trebuie să faci prea multă conversaţie, fata e mulţumită că o scoţi în lume, tu - aşijderea, pentru că, fără prea multă gargară, pui de o relaţie. Dacă se întîmplă însă să se chiulească doar de la o singură oră, de la şcoală, cum ar fi chimia sau geografia, de miercuri, respectiv joi - mai mult nu se poate, pentru că miercuri, respectiv joi, după fiecare oră de chimie, respectiv geo, au oră cu dirigul - se mai aciuiesc, ei, grupul de chiulangii, pe aleile parcului sau pe lîngă bodega plină de rataţi ai sorţii de lîngă liceu. Dar acolo intră doar pentru că n-au timp de ceva mai mult. Denisa e vecină cu Ionuţ. E tunsă scurt, cu ciobul sau, după cum preferă Denisa să-şi recomande coafura, sauvage. Are şi cîteva şuviţe albastre şi roşcate, foarte trendy, care i se asortează perfect cu oja verde de pe unghii. Deşi are aceeaşi vîrstă cu Ionuţ, deşi au copilărit împreună în părculeţul din faţa casei şi au mers chiar la şcoala generală împreună, Denisa ţine să sublinieze, privind cu ochi foarte serioşi - pentru ca interlocutorul să nu înţeleagă greşit - că ei doi nu mai fac de mult parte din acelaşi grup. Pe cînd Ionuţ este elev la un liceu din cartier, ea merge la Colegiul Naţional "Gh. Lazăr" din Capitală. Nu chiuleşte, n-ar avea de ce, pentru că îi place să înveţe, vrea să ajungă cineva şi dacă îşi organizează activităţile cu cap - după cum îi spune zilnic doamna Dimitriu, mama-om de afaceri a Denisei -, oricine are destul de mult timp liber şi pentru socializare. În timpul săptămînii merge cu fetele la Cărtureşti, să bea ceai şi să asculte muzică şi, din cînd în cînd, la Green Hours. Nu-i place însă să schimbe prea mult "locaţiile", chiar cînd "iese" simte cumva nevoia să vadă nişte figuri cît de cît familiare. (Cînd vorbeşte de Green, Denisa povesteşte de exemplu cu mare mîndrie şi ataşament de Otto, acordîndu-i chiar cîteva atribute deosebit de drăgălaşe.) Denisa bea capuccino sau cola, în nici un caz alcool. Din cînd în cînd mai fumează, dar numai ţigări slims. Deşi nu e un obicei pe care să-l încurajeze, mama-om de afaceri o lasă pe Denisa să fumeze acasă. I-a spus de multe ori că preferă să nu aibă secrete una faţă de cealaltă, îi lasă toată libertatea să facă numai ce vrea ea, cît timp este conştientă că nu-şi face singură rău, şi mereu o îmbie să vină cu prietenii şi să mai stea şi pe acasă. În timpul week-end-ului, dar doar dacă este vară, oamenii o pot vedea pe Denisa la terasa Teatrului Naţional, "La Motoare", purtînd jeans-i evazaţi, eşarfe vaporoase în jurul capului şi sandale cu talpă ortopedică. Doar pe timpul verii, Denisa este hippy şi stă exclusiv "La Motoare".