Acces interzis - viaţa în scaunul pe rotile

E deja un clişeu: avem o lege, ce facem cu ea? Ca multe altele, Legea privind drepturile persoanelor cu handicap face parte din acel şir de nenumărate legi date de ochii frumoşi ai europenilor, generoasă iniţial, strictă şi serioasă, ca un ceas elveţian. Dacă ar fi fost însă aşa, problema accesibilizării era de mult rezolvată pentru că Legea 519/2002 prevedea accesibilizarea totală a domeniului public pînă la finele lui 2005, prin termene de genul: "pînă la 31 decembrie 2003 se va finaliza accesibilizarea instituţiilor publice, a magazinelor, a restaurantelor, a sediilor prestatorilor de servicii, precum şi a căilor publice de acces". Sau: "pînă pe 31 decembrie 2005 trecerile de pietoni vor avea sisteme de semnalizare sonoră şi vizuală pentru persoanele cu handicap". Exemplele ar putea continua, termenele fiind date într-o veselie, însă enumerarea lor ar fi inutilă, de vreme ce majoritatea s-au anulat. Prin Decretul nr. 1335 din 4 decembrie 2006, cînd a fost promulgată noua Lege, acele termene neîndeplinite nu numai că n-au fost reluate, dar au şi ieşit cu totul din vizorul legalităţii. "Termenele de accesibilizare au fost depăşite, deci era ridicol să mai fie menţionate", ar fi declarat reprezentanţilor Fundaţiei Soros Rom