La „Doi tătici“

S-a întîmplat, cui nu i s-a întîmplat? Am plecat de acasă, de lîngă frigider, la drum lung, fără să mănînc. Și-o foame mi s-a așternut în trup, precum lovesc iubiții la portița din dos a grădinii fecioarelor.

Cum nu știi cum o fac? Păi, să-ți explic. Fac eu pas și stomacul are memorie. Mă opresc la „Doi tătici“, o rulotă doar de taximetriști știută. Pe Traian, colț cu Matei Basarab.

Poftesc la un șnițel cu varză nouă. Dar înăuntru, nu-i. Caut pe listă. Am timp, în fața mea stau două namile. Belesc ochii și‑mi doresc de toate! Un limpede sfîrîit îmi animă sufletul. Suflete, ce ești tu, de plutești, dacă nu o fleică? Și uite-mă de nedezlipit de tejghea.

Cer una cu mintea, îmi iese altceva pe buze. Vreau cîrnat cu varză și maioneză într-o chiflă. Dar nu mă aude nimeni. Culmea, nu cu mine vorbise Tăticu’ de la grătar. Se întoarce, iar zic. Tăticu’ tace. E Tăticu’ meu? Nu e!

Muzica era la maximum și nu mă auzea, și cînd chipul își întorcea spre mine, eu credeam că vrea să-i spun despre cîrnatul cu varză. Nici vorbă. De ce n‑am plecat? Cînd ți-e foame, ești legat de Tăticu’ tău ca de Dumnezeu, ca de ultima șansă. Ce, ție nu ți-e foame?

Muzica mă lovea în fălci. Eram singur în amărîta aia și nu mă vedea/auzea nimeni. Mă prind greu. Tăticu’ gătea pentru altul și vorbea c u un celălalt pe telefonul fără fir. Mă privea, dar nu mă vedea. Cînd să spun a treia oară, hop – un om în fața mea. Salută, Tăticu’ îl iubește, îi dă mîncarea și țuști, iar singur cu Tăticu’.

Acum Dumnezeu mă privește, mă vede. Zic. Tăticu’ nu mă aude. Zic: dați radioul mai încet. Mă vede, nu-l aud eu. „Cîrnat, dați radioul mai încet!“ Tăticu’ era gata cu cîrnatul, dar pusese checiap. Îi zic: fără! Tăticu’ lasă – asta e noblețea, de asta nu m-am lăsat dus –, lasă sandviciul făcut cu checiap și‑mi face altul. Gestul ăla doar fecioarele îl fac.

M-a copleșit. Tu știi, tăticule cititor, cît de blînd mi-a fost cîrnatul cu varză nouă de la „Doi tătici“? Doar șapte lei. Intrasem prin portița din dos. Era grădina raiului, a fecioarelor, pardon, a cîrnaților.