La băi

Nu-mi aduc aminte să mai fi fost la vreun ștrand, cu atît mai mult la așa-numitele băi – în România sau oriunde altundeva – poate din copilărie. M-am nimerit, cum-necum, anul ăsta și recunosc că a fost o reală scufundare într-o bucată vioaie de antropologie culturală. Mă simt nevoită să zic de la bun început că nu scriu lucrurile astea din cine știe ce postură a individului care nu și-a mai mișcat fundul snob de pe plajele din Mediterana, nici cu rînjetul suficient al vreunui rasat care s-a văzut aruncat în asemenea situații plebee. Am văzut, am observat, am mirosit, am băut o bere și acuma povestesc cu reală plăcere și cu o sinceritate care n-are nevoie de clasificări.

Sînt undeva în România unde, pe niște dealuri line, autoritățile locale au construit un mega-complex cu ștranduri și băi sărate. De la intrare ești aruncat într-un drum triumfal străjuit de-a stînga și de-a dreapta de ziduri de colaci din aceia de plajă, gata umflați. Care cu gît de rață sau de lebădă, inorogi cu cîte un corn de plastic portocaliu, pisici și alte animale stau claie peste grămadă și se dezumflă ușurel în căldura infernală. Din loc în loc se vînd rochii de plajă a căror estetică pot s-o înțeleg după un minim timp de reflecție și costume de baie în culori orbitoare. La intrarea în complex primim cîte o brățară din hîrtie colorată pe care sîntem sfătuiți să n-o pierdem. A mea e roz aprins, de uz minimal, dar văd la niște copii încă vreo două de culori diferite: accesul mult dorit la tobogane, mi se spune.

Chirăiala și muzica din împrejmuire se aud ca un vuiet nedefinit, semn că acolo e multă lume și suficientă distracție. Mai multe terase stau umăr la umăr într-o competiție crîncenă de stiluri muzicale. Dacă unul dă muzica mai tare, ălălalt se chinuie s-o acopere. Rezultă o hărmălaie care-ți zguduie berea în pahar, creierul din cap și omoară orice chef de conversație. Dar nu de conversație are timp lumea aici, și pot să înțeleg asta. La cîțiva metri, din niște tobogane lucioase țîșnesc cu viteză copii, ca bomboanele din dispenserele Pez. Ăia mai mititei își pierd chiloții în viteza alunecării, ăi mai mari fac tot felul de tumbe la aterizare, e o chirăială generală, iar pe margine părinții se chinuie să mai scoată din apă cîte un copiluț deja stafidit și mov de la atîta bălăceală.

Niște zeci de metri mai încolo, peisajul e total diferit. Aici sînt bazinele cu apă teribil de sărată care te țin la suprafață ca pe o minge umflată. În bazine plutesc oameni mai degrabă în vîrstă și mai degrabă grași. Bănuiesc că apa asta vindecă diverse afecțiuni, așa cum și nămolul, pe care-l văd întins pe trupurile altora, probabil că o face. Apa bate în cafeniu, din cauza sării, mi se spune, iar oamenii plutesc în ea ca măslinele în găleată. Nicăieri nu am văzut o colecție mai mare de burți ca aici. Burți bărbătești, burți femeiești și burți de copii. Burți pe care s-au vopsit numere de tricou cu nămol. Burți care atîrnă periculos pînă spre  genunchi și burți îndrăznețe, țuguiate, cu buricele ieșite ca un popcorn expandat, burți care încep din gît, albe, bronzate, lucioase și mate. Un perete de crengi pe care se scurge apa sărată e zona de aerosoli. Mă duc și trag adînc aerul ăla în piept; nu simt nimic, un miros răcoros și atît.

Complexul ăsta e o ieșire în familie pentru oamenii locului. O vacanță. E prilej de socializare și flirt pentru adolescenții din satele apropiate. Fetele au unghii lucioase și sînt fardate, ei au șorturi hawaiene și lanțuri la gît. Se mănîncă tot, de la șaorma la langoși – niște gogoși imense pe care se rade brînză, altfel decît le știu de prin sud, de aici. Totul e prăjit, gras și mult. Se mănîncă în chiloți, în costume de baie, în sutiene care sprijină greu sîni mari, de toate vîrstele.

Atmosfera e de no nonsense, asta este și atît se face, asta se ascultă și asta se bea. O lume la universuri distanță de trupurile atent întreținute de prin alte locuri sofisticate. Căci probabil că asta te va uimi de la bun început. Cît de nesănătos arată populația noastră și cît de puțin îi trebuie să îi fie bine.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.