Jumate om, jumate altfel

În jurul lui plutește un soi de răvășire fără obiect. O absență extraterestră. E perfect funcțional, își plătește facturile, cumpără pîine, ouă, lapte, își face treaba foarte bine la serviciu, interacționează social așa cum îi dictează împrejurările, dar rămîne, al naibii, metafizic ca un bitcoin. Nu prea știi ce surse de energie l-au mînat și de unde, din ce plămadă inventată a fost scos pe lumea asta și cum reușește totuși să supraviețuiască trăgînd după el o mantie regală, o coroană împărătească și un sceptru din metale rare. Dacă ați întînit așa ceva în viața voastră, țineți-l aproape pe acel om. Căci aluatul din care e făcut e nemaipomenit de rar și nu se știe cît de mult vă puteți îmbogăți sufletește stînd prin preajma lui.

De regulă, exemplarele astea vin în niște ambalaje comune, n-ai zice că această femeie, acest bărbat sau copilul ăsta încă teribil de crud poartă cu sine extraordinara povară de a fi altfel. Unii stau cîte zece ore cu fundul pe scaun la casă, la Mega. Trec brînza, ouăle, salamul, hîrtiile igienice cumpărate de sutele de oameni care trec prin fața lor prin cititorul de bare, pun cumpărăturile noastre în pungi, ne dau restul și ne urează o zi bună cu un aer egal, corect, nici cald, nici rece, nici sus, nici jos, ca niște arhangheli care vînd telemea.

Pe alții îi vezi în drumurile tale cu metroul, cu trenul sau cu autobuzul. Niciodată nu poți observa pe cineva mai bine ca în momentele în care crede că nu e privit. Aruncați o privire în vagonul de metrou în momentele în care e relativ liber și nu vă sufocați cu jumate de față lipită de rucsacul imens pe care cineva n-a vrut să-l dea jos din spate. Din șirurile de oameni care stau jos sau care sprijină barele de inox prin vreun colț, o să vedeți poate un asemenea exemplar extraordinar. Poate că citește, poate că-și butonează telefonul sau poate că se uită pur și simplu în gol. Un zîmbet oarecare, graba și decența cu care face loc altcuiva sau modul în care se scuză pentru că te-a călcat din greșeală pe picior apar ca un fulger pe un cer perfect senin. Ei ocupă destul de puțin loc fizic, dar locul ăla are niște contururi clare, diamantine, pe care poți să le vezi cu un filtru special. Ca atunci cînd îți pui ochelarii de infraroșu și vezi două-trei puncte incandescente într-o masă oarecare, amorfă și cu foarte puțin miracol în ea.

Pe unii poate îi știi de o viață și ai foarte tîrziu revelația că fac parte din soiul ăsta jumate om, jumate altceva. Poate că ați stat de vorbă de mii de ori, ați fost împreună prin vacanțe, prin cîrciumi, ați fumat mii de țigări și ați băut lacuri de bere și rezervoare de vodcă amestecată cu cola, ați discutat cu orele și în contradictoriu despre filme obscure care reușesc să strîngă doar doi-trei oameni în sală, despre cărți sfîșietor de frumoase, despre locuri comune, despre prieteni comuni. La naiba, sînteți prieteni de o viață cînd, într-un oarecare moment, te poate pocni revelația că ai stat atîția ani lîngă cineva cu totul și cu totul ieșit din comun. Nu el s-a schimbat, tu te-ai schimbat. Te uiți la soiul ăsta de oameni cu un ochi pe jumătate închis, te uiți la ei cu o curiozitate de entomolog, de antropolog și nu știi exact care e secretul. De ce sînt mai buni, de unde pacea asta interioară, de ce nu pot fi subiecte de bîrfă mică?

Din ce e făcută cealaltă jumătate? Din cristale, din stronțiu, din kriptonită? Să fie un androgin din cei de la începuturile lumii cînd ființe întregi, sferice – două femei, doi bărbați, un bărbat și o femeie –, erau complete, suficiente sieși, încă netăiate în două? Pacea lor cu sine și cu ceilalți pare dubioasă, oamenii ăștia au toate șansele să fie loviți, aruncați și poate abuzați. În cele mai bune cazuri, au toate șansele să fie catalogați drept naivi sau poate pur și simplu proști.

Dacă aveți norocul să întîlniți un asemenea exemplar în viața voastră, păziți-l. Are nevoie de gardieni ca să supraviețuiască, vă zic. Căci și un asemenea gardian e, la rîndul lui, din altă plămadă, deosebită și miraculoasă. Despre cei care se jertfesc în tăcere însă, altădată. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.