„Je suis Dănuţ“

În imaginea alăturată vedeţi un joc al unui om cu propriii contemporani. Şi Charlie Hebdo, şi cel care a inventat Je suis, şi intelectualii, şi islamiştii rîd. E ziua lui de naştere, LA MULŢI ANI!, şi şi-a comandat nu doar un tort delicios pe care l-a împărtăşit cu prietenii, şi cu linguriţa, şi cu spiritul. Je juis Dănuţ este concluzia din glazură de ciocolată a disputei secolului („Ceci n’est pas une pipe“, vorba lui René). „Je suis Dănuţ“ – nu, nu vă agitaţi, nu este românul care ia totul la mişto. Nu, deşi este român, cult, dac şi roman după tăietura urechilor, cu ceva stare, cum îi stă bine după tort şi puterea de-a zîmbi de ce i se întîmplă fără voia lui. „Je suis Dănuţ“ este tortul celui care a crescut încă un an ca om liber în lumea asta mare, care te loveşte cînd nu te aştepţi. La mulţi ani, Dănuţ!