Înălţătorul din derizoriu – Dallas Buyers Club
Precum se ştie, Matthew McConaughey a cîştigat Oscarul pentru cel mai bun rol principal masculin, iar Jared Leto – Oscarul pentru cel mai bun rol secundar masculin. Amîndoi – pentru rolurile din Dallas Buyers Club (2013), în regia lui Jean-Marc Vallée.
Un film pe care, citindu-i povestea, nu am ţinut, mult timp, să-l văd. Mi se părea ca va fi mult prea greu de dus şi sumbru. Cînd am văzut că are drept subiect o poveste cu un bolnav de SIDA, m-am gîndit imediat că trebuie să fie ori propagandistic, ori că urmează aceleaşi şabloane militant-lacrimogene (asta deşi Philadelphia, 1993, în regia lui Jonathan Demme, pentru care Tom Hanks cîştigase un alt Oscar, nu mi se păruse deloc aşa, ci un film de referinţă). Nu a fost nici una, nici alta.
Filmul, pur şi simplu, m-a uimit. Nu s-a potrivit aproape pe nici un şablon, nu a avut mai nimic convenţional, din punctul meu de vedere. Ron Woodroof, eroul interpretat de McConaughey, e un cowboy neconvenţional, în ciuda afimaţiilor sale repetate în sensul îngroşării identităţii lui de acest tip. Începutul, în care, împreună cu „tovarăşii“ săi, dezbate, prin 1992, cazul Rock Hudson, unul dintre primele exemple notorii de contaminare cu virusul HIV, e relevant în privinţa delimitării identităţii şi apartenenţelor lui Ron: el e un membru „marcant“ al grupului de macho men, consumator extrem de băutură, droguri şi femei; dar, în acelaşi timp, are şi o poziţie oarecum singulară, pentru că îi păcăleşte chiar pe membrii propriului grup, care sfîrşesc prin a-l alerga, dorind să-l bată.
Cînd află că testul HIV i-a ieşit pozitiv, Woodroof refuză să creadă că ar putea fi contaminat cu aşa ceva. După ce i se face rău şi se documentează pe tema SIDA, află, spre stupoarea lui, că şi bărbaţii heterosexuali pot să ia virusul prin sex neprotejat ori injectare de droguri cu ace nesterile. De aici încolo, Ron încearcă să se trateze pe cont propriu, luînd medicamentul experimental de la spital, la negru.
Cînd epuizează această sursă, descoperă o reţea ilegală de „vindecători“ şi traficanţi de medicamente anti-SIDA în Mexic. Ron intră în joc, devenind traficant de medicamente, atît pentru el însuşi, cît şi pentru cei ce vor deveni membrii viitorului Dallas Buyers Club. Faţă de cele 30 de zile cît îi dăduseră doctorii de la spital, Ron reuşeşte să trăiască şapte ani. De altfel, filmul se bazează pe o poveste reală, personajul Ron Woodroof fiind şi el cît se poate de adevărat (a murit de SIDA în ’92).
Cea mai emoţionantă parte a filmului este relaţia dintre Ron şi personajul interpretat de Jared Leto, Rayon (al cărui nume, evident, nu e întîmplător ales), travestitul sau transgender-ul pe care şi-l ia drept partener. O mare parte a „înălţătorului din derizoriu“, despre care vorbeam în titlu, tocmai în relaţia celor doi rezidă: un macho homofob dezvoltă reale sentimente de afecţiune şi chiar de prietenie pentru exact opusul lui: un gay extrem, dacă pot spune aşa, care arată excesiv de efeminat şi pare să se poarte ca atare. Spun pare pentru că, de fapt, în multe din momentele esenţiale din viaţa celor doi, Rayon se dovedeşte cît se poate de bărbat: cînd îl acroşează pe Ron, la spital, prinzîndu-l exact cu ce ştia că ţine la un astfel de cowboy: jocul de cărţi, pe bani; cînd îşi negociază abil procentul din afacere; şi, în sfîrşit, cînd au nevoie stringentă de bani, Rayon nu ezită să facă cel mai mare sacrificiu posibil: se duce la tatăl său, cu care nu avea de mult nici un fel de relaţii, îmbrăcat în bărbat, să-i ceară...
Personajul său, înduioşător, un fel de înger carnavalesc, ne reabilitează cumva viziunea asupra travestiţilor, pe care opinia generală tinde să-i vadă strict hidoşi.
Interesantă e şi combinaţia de business cu ajutorarea celor în nevoie, pe care o practică Woodroof. Sigur că din afacerea lui ies bani, dar, în acelaşi timp, în perioada primelor cazuri de SIDA, el a fost printre puţinii care au asigurat tratamente funcţionale bolnavilor, în perioada în care FDA (Food and Drug Administration) oferea numai AZT (medicament cu efecte secundare îngrozitoare).