Un zodiac de la 1800

Astrologia a suscitat dintotdeauna interesul norodului. De fapt, angoasele noastre de toate felurile au stimulat şi au dezvoltat pînă la obsesie arta ghicitului. Nu prea avem o istorie în acest sens, deşi este un subiect esenţial în devenirea noastră, mai ales că arhivele au păstrat numeroase manuscrise despre preziceri, prevestiri, prorociri, divinaţii, vestiri, oracole, ghicit în cărţi, în bobi, în palmă, în măruntaiele animalelor etc. Numai enumerarea lor ar deschide capitole şi capitole care să stîrnească curiozităţi şi teme pe măsură. Or, ideea acestei teme se sprijină şi pe citirea unui horoscop de la 1800 care (mă) surprinde prin preocupările sale pentru destinul colectiv şi mai puţin pentru destinul individual.

Taur – Viţel, Fecioară – Fată, Scorpion – Scorpia, Balanţă – Cumpănă, Săgetător – Vînător, Capricorn – Cornul de Capră, Vărsător – Udială, semnele zodiacale sînt interogate în speranţa cunoaşterii şi îmblînzirii zilei de mîine. Citind previziunile, uneori teribile, observi spaimele acelor vremuri: războaie, boli, foamete, moarte.

Iată ce se spune la zodia Berbecului: „de va tuna în numărul Berbecelui despre răsărit, va fi război şi tăere multă; hiarele pămîntului vor fi multe şi spre stricare; vor fi războaie; rane şi pagube vor fi multe; pîine pre unele locuri; poame puţine; semănătura se-ntîrzie; nu va peri în pruncie nici cei mici; moarte şi scădere şi celor ce călătoresc pre ape, multora înecare; iară de va fi şi cutremur, între domni va fi schimbare; şi se va întîmpla şi foamete şi războaie.“ O imagine apocaliptică este transmisă prin intermediul acestor preziceri care se înfăşoară în jurul nevoilor cotidiene: pîine şi pace.

Semnul Viţelului pare să aducă bucurie doar la Ţarigrad, în timp ce pentru părţile de la răsărit prevesteşte „greutate şi tăiere, unul spre altul se vor scula“. De va tuna noaptea în acest număr al Viţelului „muierile cele îngrecate, multă nevoie vor avea, unele vor şi muri“. Tunetul din numărul Racului prevesteşte moartea unui domn mare, dar „ţarinile se vor umple de grîne“. Şi, de va fi şi cutremur, „să va turbura o ţară şi va ucide pe un om mare, iar avuţia nu-i vor lua“. Nici tunetul din numărul Leului nu aduce preziceri mai blînde: „de va tuna în numărul Leului, în oameni mari va fi moarte şi grînelor stricăciune, iar într-altele rod va fi mult. Despre Apus vor fi dureri întru oameni, mai vîrtos zgaibe şi pecingine şi rîie. Iarna va fi mare şi cam ploiasă. Mulţi înţelepţi se vor păgubi cu înţelepciunea lor.“ Tunetul din semnul Scorpiei aduce grîne multe, dar şi războaie, mai ales prin părţile Arabiei; în timp ce cutremur de va fi „întru amiiază-zi, între împăraţi va fi pace şi libov, şi oamenilor bucurie, oşti nu vor fi, şi ploi la vreme, şi pîinile se vor înmulţi.“ Dar cum imaginea pare idilică, prorocirile grele revin: „iară în oamenii cei tineri şi în dobitoace va fi moarte“. Tunetul din semnul Vînătorului aduce grîne nenumărate, spor „la tot felul de dobitoace“. Dar, cum tot dobitoace sînt şi lăcustele, „multe să vor arăta spre mîncarea rodurilor şi nu va fi bucurie“. Nici tunetul din numărul Cornului de Capră nu aduce prevestiri mai bune: ploi multe pe timp de 40 de zile, războaie, „foamete pre unele locuri“. Tunetul din numărul Vărsătorului (Udiială) schimbă caracterele: „dintru cei smeriţi să vor înălţa iară, dintru cei puternici să vor smeri“. Tunetul de noapte prevesteşte „pîine multă şi bună“, dar nu şi pentru dobitoace care vor fi „pripasuri“. Tunetul din numărul Peştilor aprinde oraşul de vorbe multe şi nesăbuite, tulburînd liniştea, dar aduce „iarnă bună“şi „sămănături bune“. Prezicerile din acest zodiac se construiesc în funcţie de două fenomene naturale: tunetul şi cutremurul. La fel de importante în fabricarea acestor predicţii sînt şi cele două coordonate: temporală şi spaţială. Tunetul de noapte nu are acelaşi impact cu cel de zi, cutremurul de la miază-zi nu are aceleaşi efecte ca cel de la miază-noapte. Bineînţeles că toate aceste lucruri sînt condiţionate de tunete şi cutremure, dacă nu s-ar produce, norodul ar avea alte griji....

Decît să citiţi rîndurile mele cu previziuni apocaliptice, mai bine ascultaţi-o pe Urania. Cu siguranţă, are preziceri mult mai blînde.  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013.