Un popor ameninţat

„Am trăit un deceniu de ocupaţie sovietică, am asistat la schimbări brutale, impuse din exterior, ale ordinii sociale şi instituţiilor, reprimarea elitelor intelectuale şi spirituale. Am asistat apoi la înlocuirea socialismului totalitar cu nuanţe internaţionaliste – dictatura proletariatului –, cu socialismul cu nuanţe naţionaliste – dictatura autocrată, militaristă. Între aceste două dictaturi, spre sfîrşitul anilor ’60, am asistat la un început de speranţă şi libertate, repede înăbuşite.
De atunci, situaţia poporului român a devenit din ce în ce mai precară. Viaţa noastră a fost supusă constrîngerilor, umilinţei şi teroarei. Ţăranul munceşte şi produce, dar nu are ce să mănînce: cerealele sînt exportate. Muncitorul lucrează în industrie, dar nu beneficiază de fructul muncii sale. El şi familia sa sînt lipsiţi de lapte, carne, unt, de zahăr, medicamente, de articole elementare de igienă.

Ştiţi că în România toate persoanele au dreptul la 3,33 grame de unt pe zi, la 10 grame de margarină, 10 grame de brînză, 10 grame de carne? Ştiţi că cea mai mare parte a copiilor din România trăiesc în timpul iernii la o temperatură medie de 14 grade? Aceste condiţii de viaţă nu sînt ele însele o violare a însuşi dreptului de viaţă al fiecărui om?
Dar noi nu trăim doar cu pîine. Un mare număr de biserici şi monumente au fost distruse, trecutul istoric – denaturat, satele – ameninţate, valorile etnice – lipsite de sens, religia – dispreţuită, instituţiile – mutilate, încrederea umană – pulverizată, individul este terorizat şi constrîns în permanenţă să mintă. Poporul român este ameninţat cu distrugerea identităţii sale. Am fotografii din cei 45 de ani, care dovedesc gravele mutaţii psihice şi fizice.“

Doina Cornea, „Un popor ameninţat cu distrugerea existenţei sale“ (1988), în B.I.R.E., număr special de Crăciun 1989; după România liberă, 9 ianuarie 1990