Un măr, un glonţ şi-un kil de heroină

15 aprilie 2010   IERI CU VEDERE SPRE AZI

Presimt: păli-vor de ruşine industriile, rugini-vor băncile, prăbuşi-se-vor pieţele imobiliare: pentru că tot războiul rămîne cea mai profitabilă investiţie! Din acest punct de vedere, istoria pare a merge în cerc – după cum se va vedea mai jos.

Unde bat? Ei bine, la capătul acestor rînduri vom vedea, uimiţi, cît au costat recentele atentate cu bombă din metroul moscovit. Cît de puţin, adică. Aproape la îndemîna oricărui om cu oarece largheţe la buzunar. Dar asta nu e tot. Povestea este de mult, de demult, începută. Pentru că, mai întîi şi mai întîi, în istoria războaielor a fost – se spune – un măr. Nu mă refer aici la mărul lui Adam – şi nici la milenara cherelă dintre bărbat şi femeie, pe care poate doar dl C.T. Popescu ar putea-o descrie veridic. Mă refer la alt măr: unul aruncat în joc de zeiţa Eris, naşa în Antichitate a tuturor discordiilor. Geloasă că nu fusese invitată la o nuntă de zei, Eris a spus că acel dar va fi meritat de cea mai frumoasă dintre zeiţe. Femei şi ele, zeiţele din Olimp – mai precis Hera, Atena şi Afrodita – s-au pieptănat în oglinzile de cleştar şi s-au sulemenit cu iruri, pentru a apărea apoi în faţa frumosului Paris, care le era arbitru. (Care Paris? Exact, fiul lui Priam – regele Troiei.) Făţos, dar cam sărac sub plete (l-aţi văzut aidoma şi în ultima superproducţie de gen), romanticul Paris troianul i-a dat mărul Afroditei. Şi de-aici a pornit hecatomba unei cetăţi: ca semn de mulţumire, Afrodita l-a ajutat pe Paris s-o răpească pe suspect de blonda grecoaică pe nume Elena – soţia lui Menelaos, spartanul. Iar ca semn de pedeapsă, Atena a făcut de-aşa fel încît, în cele din urmă, Troia a ars din temelii, ameţită de vin şi de calul de lemn primit în dar! Aşadar: la rădăcina celui mai vestit dintre războaiele vechimii mitologice s-a aflat un fruct în valoare, azi, de nici 50 de bani bucata. (Cineva, peste umăr, îmi şopteşte că mărul discordiei ar fi fost aurit – dar aici cred că e o chestiune de traducere din greaca veche: nu mi-e clar dacă mărul era de aur sau doar din soiul Golden!)

Şi au mai trecut ceva mii de ani. Iată-ne într-un cochet orăşel din Balcani, într-o frumoasă zi de început de vară. Străzile erau măturate şi văruite lună, iar în plopii de la drumul mare – pe care tocmai trecea o coloană oficială – cîntau păsărele.


 Deodată, iată zgomot şi fum: lîngă una dintre maşini explodează o bombă artizanală! Nimic grav: toţi au priceput imediat că anarhiştii sîrbi n-au astîmpăr (au rămas la fel pînă azi!), în fine, noroc că doar unul dintre ofiţerii escortei fusese rănit. Galanţi – aşa era epoca –, cuplul princiar Franz & Sophia s-au îndreptat apoi spre spitalul din Sarajevo, să viziteze rănitul. La o curbă, sare în drum un bruneţel cu mustaţă şi poc... poc... poc... poc... patru gloanţe... două victime... un prim război mondial... un al doilea război mondial... plus un război rece aferent... Aşadar: la rădăcina celor trei mari conflicte ale secolului al XX-lea au stat cele patru cartuşe trase de un băietan de 20 de ani pe nume Gavrilo (un fel de Gavroche balcanique) în duminica de 28 iunie 1914. Costul estimat al gloanţelor: cca 7 euro, la cursul european de azi. În fine, episodul de mai alaltăieri: în dimineaţa de luni, 29 martie a.c., două explozii în staţiile de metrou moscovite Lubianka şi Park Kulturî... 38 de morţi... zeci de răniţi... Costul estimat al pagubelor (spune Viktor Ivanov, şeful Serviciului Federal pentru Controlul Narcoticelor din Rusia – vezi Newsweek, 12 aprilie a.c.) ar fi fost de 150 de mii de dolari (exceptînd, bănuiesc, vieţile pierdute). Care-i contextul: în calea drogurilor provenite din Afganistan, Rusia este ţara cu cea mai înaltă rată de trafic din lume, în acest moment. De exemplu, numai traficul de droguri via Daghestan a crescut în Rusia de 20 de ori în cursul anului 2009. Pe piaţa neagră din Moscova, un kilogram de heroină ajunge la 150 de mii de dolari – preţ cu care poţi să cumperi între 150 şi 400 de automate Kalaşnikov, în funcţie de cît de abil eşti (preţul lor curge între 300 şi 1000 de dolari, în Afganistan) sau chiar vreo şapte rachete Stinger, bune de doborît elicoptere sau avioane (preţul la negru: 20 de mii bucata).

Altfel spus: teroriştii ceceni – ca şi cei arabi – fac bani din traficul de droguri. Atentatele de la Moscova au costat (doar!) cît un kilogram de heroină. La rădăcina femeilor-kamikaze în negru care s-au dat de toţi pereţii în staţiile metroului se află mii de ruşi în putere, mai juni sau nu, care pun banul jos şi şi-o trag în venă.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Scrie pe blogul Geopolitikon.

Mai multe