Știri diverse și vinul de la gazetă

26 noiembrie 2010   IERI CU VEDERE SPRE AZI

Apariţia şi răspîndirea presei la începutul secolului al XIX-lea aveau să aducă şi posibilitatea de a difuza diverse informaţii „casnice“. „Mica publicitate“ găseşte un aliat de nădejde în gazetă; de la comercianţi la proprietari, de la „marşande“ la guvernante, totul trece pe la rubrica „înştiinţare“, iar redacţiile ziarele funcţionează, cel mai adesea, şi ca birouri, buticuri, magazii etc.  

Iată, „ştirile diverse“ apărute în Vestitorul Românesc, gazetă dedicată „tuturor ştiinţelor“, după cum se autodefineşte:  „Jos iscălitul are cinste a da în cunoştinţă înaltii nobilimi şi cinstitului public că în magazia lui pe Podul Mogoşoai la hanul  Dedu se află o bogată colecţie de tot feluri de costume de bal noă, precum: domino de mătase în toate feţe, costume naţionale, caracteristice şi de fantazie ş.a., atît de vînzare, cît şi de închiriat. Asemenea se află de vînzare tot felul de măsci. Preţurile sînt cele mai ieftine. Dacă va voi cineva vreun domin nou a’şi face, poate porunci, şi într’un curs de 12 ceasuri va fi gata cu un preţ cuviincios. Nădăjduieşte că şi în anul acesta se va bucura de acea încredinţare de care a fost cinstit în anii trecuţi. Bucureşti, carnavalul 1844. I. Varmberg.“ (21 ianuarie 1844)  

„La dumnealui Ieronim Momul au sosit acum de curînd o partidă de cea mai bună şampani, de cel mai bun vin de Bodro. Doritorii de cumpărat cu butelca sau o ladă, va afla un preţ cuviincios şi de calitatea cea mai bună.“ (13 ianuarie 1845) 

„O persoană doreşte a cumpăra o droşcă veche sau mai puţin purtată, însă să fie de o fabrică de Viena şi mai uşoară. Cei ce vor avea o asemenea droşcă să îndreptează la redacţia Vestitorului Românesc unde este şi muşteriu de cumpărat.“ (6 ghenarie 1845) 

„O pereche de telegari murgi ungureşti din rasa Melemburg, fără nici un cusur, mari de 16 pumni şi 3 ţoluri, de cîte 6 ani, sînt de vînzare. Doritorii să îndreptează la vechele casarme după Podul Beilicului.“ (23 ghenarie 1845)  

„Dumnealui Peter Sacoş, maestru de facerea hainelor bărbăteşti după jurnalul de modă de Paris şi de Viena, are cinste a se recomanda înaltei nobilimi şi cinstitului public din capitală că va da fiecăruia cea mai mare mulţămire cu eczactitatea lucrului şi preţul cuviincios. Lăcuinţa sa este în casele d Hristu Papazolu la curtea veche, în catu de sus, unde au şezut d Franc Croitorul.“ (24 februarie 1845)  

„La fabrica de pe podul Mogoşoaiei a domnului Giucăr sînt de vînzare tot felul de mobile: scaune, mese, ferestre, uşi şi parcheturi de ingineri. Doritori de a cumpăra se va adresa la numita fabrică.“ (16 mai 1844) 

„Bucătari cei mai de frunte, evropeni, făcîndu-se între sine o soţietate, dă în cunoştinţa înaltei nobilimi că oricine va avea trebuinţă de bucătar bun să îndreptează la d-lui Petre Iorga bucătarul, capul acei soţietăţi, ce să află cu slujba la luminaţia Sa Beizadea Scarlat Ghica.“ (16 mai 1844) 

„Să află de vînzare cu un preţ prea jos obiecte precum colete, brăţare, agrafe de aur şi mărgean de mozaic, de mărgăritar, porto carte de vizită transparente de filegran, inele, ace de piept, ceasornice, pînze, şervete de masă, prosoape, toate de aţă, fulare de India, de buzunare, brilianturi legate şi nelegate şi altele. Să face şi orice fel de comision pentru Italia cu oarecare siguranţă. Doritorii să îndreptează la redacţie.“ (12 februarie 1844) 

„Trei bolţi cu magaziile lor în dos din Uliţa Lipscanilor, alături cu prăvălia dumnealui Acik, în despărţire numai ulicioara din Lipscani ce iese la sfîntul Nicolae, cu pivniţă de desupt, adîncă şi boltită, de douăzeci buţi şi cu alte două beciuri, iarăşi boltite de paisprezece buţi, cu cîrciumă şi odaea ei din ulicioara sfîntul Nicolae, i cu alte opt odăi în curte, adică patru în catul de sus şi patru jos, cu curtea lor şi poartă mare răspunzătoare în curtea bisericii sfîntul Nicolae, ale dumnealor fraţilor Dimitrie şi Alecu Mimi sunt de vînzare. Doritorii de a le cumpăra se  vor îndrepta la nepotul dumnealor domnul pitarul Nicolae Mimi, ce să află cu şederea în curtea veche alături cu polcovnicul Odobescu.“ (22 februarie 1844)   

„La redacţia Vestitorului Românesc au sosit vin negru unguresc de la anul 1837, ce este ca o doctorie pentru cei slabi a-i da putere. Butelca 3 sfanţihhi de argint.“ (16 maiu 1844) 

În ultima vreme, multe dintre „gazeturile“ noastre şi-au diversificat activitatea. E adevărat, pentru moment vînd doar cărţi şi filme. Dar ce-ar fi ca de mîine, de pildă, Dilema veche să propună cititorilor „vin din cel bun“ care să îmbie la lectură şi inspiraţie?!  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Mai multe