Semne, totuşi, încurajatoare

Chiar în faţa Primăriei, pe bulevardul Elisabeta, am văzut, lipit pe un stîlp, un afiş tipărit. O formă, deci, de samizdat. Mi-a atras atenţia titlul: SALVAŢI CIŞMIGIUL! Dedesubt, cu litere mai mici: "Nu sta nepăsător în faţa transformării zonei parcului Cişmigiu". Apoi, ca o semnătură: www.asociatiabucuresti.ro. Aşadar, un ONG, nu ştiu dacă acelaşi cu "Salvaţi Bucureştiul", asociaţie despre care spuneam, săptămîna trecută, că face dovada unei admirabile sensibilităţi faţă de absenţa unor politici publice în domeniul urbanismului. Am trecut strada şi am intrat în parc: deocamdată, pîlcuri de forsythia înflorite, aşa că s-ar zice că Cişmigiul intrat în primăvară este încrezător în viitorul său. Dar, după ce se aude despre turnurile proiectate să-l străjuiască, nu se ştie ce soartă îl aşteaptă. Depinde de ce se cheamă, în cea mai lemnoasă limbă, "proces decizional de transformare peisagistică planificată". Ce contează însă este iniţiativa acestor oameni de a stîrni o mişcare de opinie. Deocamdată, fără mare ecou, dar nu e decît începutul. Dacă va fi nevoie, vom face şi lanţuri umane ca, ţinîndu-ne de mînă, să încercuim zona ameninţată. Acelaşi idealism (nu zîmbiţi, vă rog) a luat şi alte forme, învestite de prestigiul unor instituţii. Am în vedere "Declaraţia de la Cluj pentru o altă calitate a spaţiului şi a vieţii". Acum o lună, pe 8 martie, Consiliul Naţional al Ordinului Arhitecţilor, reunit la Cluj, a făcut cunoscute principiile asupra cărora membrii săi au căzut de acord pe tema SOS dezvoltarea urbană în România. Acel text condamnă situaţia actuală şi adresează un apel arhitecţilor. Aceştia sînt îndemnaţi să aibă iniţiativa unor proiecte cu viziune, ţinînd seama de dezvoltarea comunităţii, în loc să acţioneze ca angajaţii docili ai clientului; ei sînt chiar încurajaţi să cenzureze acele decizii ale consiliilor locale care contravin intereselor comunităţii. Este de dorit să se asigure astfel coerenţa dintre lucrarea personală şi proiectul de urbanism, integrarea operei arhitectului în ambianţa care o va primi. Aşadar, se apelează la conştiinţa membrilor breslei. Nu e pentru prima oară cînd Ordinul Arhitecţilor a luat această atitudine. Cu două luni în urmă, Ordinul şi filiala sa teritorială Bucureşti şi-au îndreptat revendicările către dl Borbely, ministrul Dezvoltării, al Lucrărilor Publice şi al Locuinţei. Acest memoriu denunţă derogarea nelimitată de la reglementările existente şi semnalează libertatea pe care şi-o iau unii particulari de a iniţia documentaţii de urbanism care încalcă prevederi legale. În multe cazuri, Planul urbanistic zonal, nesocotind dispoziţiile stabilite de către municipalitate pentru arii întinse, este întocmit conform intereselor promotorilor imobiliari care au comandat şi plătit documentaţia, ba chiar el este restrîns la limitele unei singure parcele, pînă la a deveni un Plan urbanistic de detaliu. El a încetat a fi un instrument de reglementare şi, sub presiunea speculatorilor de terenuri, este utilizat subversiv, pentru a zădărnici măsurile menite să protejeze respectiva zonă. Ca să citez din memoriul înaintat ministrului: "Speculatorii locali sau internaţionali cumpără în zona centrală terenuri ocupate cu clădiri care, fără a fi monumente, au certă valoare arhitecturală şi istorică. Scopul lor real nu este acela de a renova/restaura aceste clădiri - repetăm, foarte onorabile, - şi de a le integra unui circuit economic şi cultural demn de o capitală europeană, ci acela de a le demola şi de a transforma centrul oraşului într-un teren de desfrîu imobiliar". Dacă autorităţile vor fi în continuare supuse unui tir neîncetat de critici, sfaturi şi poveţe din partea "vigilenţilor" care supraveghează abuzurile promotorilor, le va fi tot mai greu să rămînă tolerante faţă de compromiterea imaginii Capitalei.