Se strînge laţul!

Nu e nici o plăcere, vă asigur, a scrie despre expansiunea neîngrădită a vandalismului care-şi întinde spaţiul vital peste puţinele colţuri din vechiul Bucureşti rămase pînă acum intacte. Se caută casele dinainte de primul război mondial care nu figurează pe lista monumentelor istorice şi a căror demolare nu poate fi împiedicată de lege, avînd în vedere că zonele "protejate" sînt mereu nesocotite. Exemplele unor asemenea planuri criminale s-au înmulţit. Nu ştiu de ce alţii se emoţionează de uciderea puilor de focă, dar clădirile care mai păstrează amintirea trecutului sînt sacrificate una după alta. Chiar informaţiile despre ce se pune la cale se strecoară confidenţial, fiindcă totuşi există o dezaprobare morală a unor asemenea iniţiative, singurii de altă părere fiind cei care urmăresc să beneficieze de noua construcţie ce se va ridica pe locul cu zestre istorică. Aşa se face că denunţarea faptei, înainte ca ea să fie săvîrşită, poate fi contestată, dar, după aceea, ea va veni prea tîrziu. Prin urmare, îmi fac datoria de a denunţa proiectul unui hotel de cinci stele care s-ar ridica între străzile Dorobanţi şi Mihai Eminescu. În intenţia investitorului, aceasta înseamnă dărîmarea caselor cu nr. 16 din Dorobanţi şi nr. 27 din Eminescu, cu o extindere pe terenul învecinat de la nr. 29. Să nu se creadă cumva că aceste clădiri sînt dărăpănate, gata să se prăbuşească de la sine. Prima, într-un elegant stil neoclasic, a fost locuinţa lui Dinu Brătianu şi era încă, pînă de curînd, ambasada Ucrainei. Cine a fost Constantin I.C. Brătianu (1866-1950), ultimul preşedinte, între 1934 şi 1947, al Partidului Naţional Liberal (cel adevărat), nu s-a putut uita atît de repede. Spre deosebire de Maniu, care, cînd venea la Bucureşti, locuia pe la prieteni, Brătianu avea această reşedinţă. De altfel, casa, aflată alături de cea pe care British Council a refăcut-o pentru sediul său, este fermecătoare. Terenul ei se prelungeşte în spate, pînă la nivelul curţilor care se deschid pe strada Eminescu. Acolo, nr. 27 a fost construit în jurul anului 1908, cînd se muta Nicolae Filitti, mare proprietar în judeţele Ialomiţa şi Buzău, care, pînă atunci, locuise în Calea Dorobanţi 98 (azi 34). Fiul colonelului Teodor Filitti, fost prefect de Ialomiţa, el se născuse în 1868, studiase dreptul la Paris şi, la întoarcerea în ţară, fusese magistrat între 1891 şi 1900, intrînd apoi în Camera din 1911 ca deputat conservator. Pe poarta de fier forjat, iniţialele "N. F." sînt încă ale sale, dar casa a trecut mai tîrziu în posesia familiei Golescu (probabil, cumpărată de Constantin Radu Golescu, senator de Teleorman ca reprezentant al conservatorilor la aceleaşi alegeri), iar în ultimii ani a fost perfect restaurată. Dărîmarea ei, la respectabila vîrstă de o sută de ani, ar fi deci un act de barbarie. Ameninţată este şi casa de la nr. 29, datînd tot de la începutul secolului trecut şi care atestă talentul arhitectului Th. Kantzler. Ea a aparţinut tot unui om politic conservator, Alexandru Costescu. Descendentul acestuia, domnul dr. Şerban Ţovaru, s-a ocupat cu nesfîrşită grijă de restaurarea clădirii pînă în cele mai mici amănunte. Numai opoziţia sa fermă stăvileşte proiectul care, altfel, mizează pe ignoranţa şi aviditatea partenerilor de afaceri. Un colţ păstrat aproape miraculos dintr-o textură urbană destul de compromisă va dispărea dacă acest exemplu nu serveşte pentru a trezi oamenii la datoria de a rezista.