Redresarea neamului

„...va fi greu, foarte greu, şi va dura. Căci comunismul ne-a lăsat urme adînci. De ordin economic, dar eu aş spune că mai ales moral. (...) Au existat la noi nişte baze educaţionale bine aşezate, în sensul că, pînă la venirea comunismului, oamenii ştiau să judece cu propriul creier, nu cu cel al partidului. Poporul român avea o conştiinţă de sine, ştia să-şi gîndească problemele sale specifice şi să le armonizeze cu problemele lumii. Conştiinţa asta se formase într-un proces îndelungat, cu roade evidente între cele două războaie mondiale, dar început de fapt cu mult înainte. A trebuit să vină însă blestemul ăsta, comunismul, ca să strice totul. Oamenii n-au mai avut o conştiinţă politică, vreau să spun socială. A dispărut gustul de-a te lupta pentru valorile permanente şi a apărut gustul lucrurilor perisabile, conjuncturale. Fiecare se lupta să iasă la suprafaţă, indiferent la gîndul că în urma lui lasă cadavre. Da, sigur, aşa ceva a lăsat urme adînci. Cred că va mai dura pînă cînd societatea românească se va putea reordona. Cît? Nu ştiu. Ani şi ani. Cum se va putea face acest lucru? Cărţi, conferinţe, ziare, radio, TV... mijloacele sînt multiple. Important e ca totul să se petreacă în lumina adevărului. Societatea noastră e încă bolnavă de minciună. Cu asta cred că trebuie început, cu vindecarea de minciună. Dar nici dintr-o boală fizică nu te vindeci dintr-odată. Cu atît mai mult nu poţi vindeca o boală spirituală bătînd din palme. Cere timp, mult timp... Oricum, eu am mare încredere în forţa de regenerare spirituală a poporului român. Şi cred că, dacă nu chiar repede, neamul nostru va avea iarăşi parte de lumină. Nu se poate să fie altfel, imposibil. Fiindcă există în fondul acestui popor nişte valori nepieritoare. Ca ele să iasă însă la suprafaţă, trebuie timp, mult timp...“ 

Ernest Bernea, „Ultimul interviu“, Memoria, nr. 2, 1990