Pentru snobi, dar nu numai
Un autor despre care nu ştiam nimic pînă acum, Fabrice Gaignault, publică o carte ce se remarcă în primul rînd prin titlul foarte lung: Dicţionar de literatură spre folosinţa snobilor şi (mai ales) a celor care nu sînt snobi (Scali, 2007). Cine crede că ar fi nimerit să facem trimiteri la Thackeray sau la altă autoritate în materie se înşală. Dicţionarul lui Gaignault înregistrează scriitori care, ei înşişi într-un fel sau altul snobi, au devenit obiect de cult pentru acei happy few care refuză canoanele valorice tradiţionale. E, spune autorul, un fel de sectă ai cărei membri au, fiecare, în grădinile lor secrete, un scriitor minor sau ignorat, pentru care încearcă o admiraţie fără margini. Încît, dacă vom întîlni în dicţionar (previzibil) nume ca Barbey dâAurevilly sau William Burroughs, în rest, cei mai mulţi sînt cvasi-necunoscuţi. Cîteva din "intrări" sînt consacrate unor editori (José Corti, Maurice Girodias) şi unor hoteluri celebre: Beat Hotel din Paris (unde trăgeau Kerouac, Ginsberg etc. şi unde Burroughs - în camera 15 - a terminat Prînzul dezgolit), Chelsea Hotel din New York (Sarah Bernhardt, Mark Twain, Dylan Thomas, Arthur C. Clarke, Arthur Miller, Burroughs) şi Ritz din Paris (Proust, fireşte, dar şi Hél