O zi ca oricare alta

20 iunie 2012   IERI CU VEDERE SPRE AZI

24 aprilie 1832 – pe rol, la judecătoria ţinutului Iaşi o serie de procese şi un număr mare de justiţiabili aşteaptă. Pricini diverse îi ţin legaţi de un timp al altora, zăbovind ore, zile, săptămîni, luni, ani, o viaţă pe la porţile tribunalelor, reclamînd o „dreptate“ greu de prins în cuvinte, greu de definit de limbajul grav al legilor. Căci la 1832, ca şi astăzi de altminteri, cuvîntul „dreptate“ îmbracă haine diferite în funcţie de personaje, locuri, timpuri, vremuri. Albina Românească, de la această dată, dă seamă despre procesele aflate în curs, de oamenii acelor vremuri prinşi de problemele lor cotidiene. Iată cîteva dintre ele, dintr-o listă cu mult mai complexă:

● Frusina femeia cu un nepot a lui Zoia, popa Neculau pentru împresurarea unui loc de casă

● Donici Scarlat agă cu postelnic Iordachi Roset pentru împresurare

● Clironomii lui Leiba jidov cu stolnicul Bobeică pentru posăsie a o parte de moşie

● Egumenul mănăstirii Frumoasa pentru depărtarea sa din egumenie şi pentru averea luată de beizadea Iorgu Sturza

● Găină Grigore cu un preot Vasilie din Golia pentru un loc de casă

● Ştefăneasca Zoiţa cu Catinca sîrba pentru o datorie de bani n Başotă Andrei spătar cu neguţătorii din Fălticeni pentru nevînzarea dohotului

● Plaşca Ioan şi Panaite Arghiropol cu Praz franţuzul pentru o vie

● Mustaţă Costachi cu ginerele-său, Manolachi Sava, pentru zestrea fiicei sale

● Fabriţi Marghioala cu Mihalachi Plastra pentru amaneturi

● Sachelariul Trandafir cu spătăreasa Elenco Razu pentru datorie

● Rusul Dinul Koleschii asesor cu Episcopia Huşilor pentru nişte popuşoi

● Catrina vădana cu un Iosep Vârtan pentru zestrea sa

● Maria vădana cu Panaite Diogenide pentru zestrea sa

● Mihail Andichi cu fiul său Constantin pentru datorie

● Flore Neculai sluger pentru răpirea averilor sale în vremea ienicerilor

● Sachelarie Trandafir cu postelnicul Aleco Manul pentru un vecsel

● Stanciu Klemcu asupra lăcuitorilor din Giurgei pentru bătăi ce au suferit

● Palada Iacovachi vornic asupra frăţine-său vornic Ioan Paladi pentru clironomie părinţească

● Ţahvoh Sămon pentru bătaie ce au suferit despre un Aleco ocolaş

●Plaghino Constantin postelnic cu paharnic Palaghie Şişcală pentru producturile ce i-au răpit de pe moşia Broscăuţii

● Catrina vădana cu Panaite Diogenide pentru hacul său şi 1000 lei ce l-au împrumutat

● Diogenide Panaite asupra dumnealui hatmanul Alecu Roset Roznovanul pentru o somă de galbeni

● Psaltul Anton asupra arhimandritului Iosaf pentru leafa sa

● Varlaam spătarul cu fraţii Băribeşti pentru bătae şi păgubire

● Ciorneiu Costachi Coleschie reghistrator pentru banii ce are a lua de la căpitanul Ioan Faur

Veţi spune că nu este decît o simplă înşiruire de nume. Poate aşa este, dar dincolo de această înşiruire de nume se întrevăd informaţii nebănuite despre oameni, locuri, nume, gînduri etc. O zi de viaţă cotidiană... cînd Diogenide aleargă de la o uşă la alta încercînd să aibă „dreptatea“ sa cu toată lumea, prins între atîtea procese şi atîtea sume de dat, de luat, boieri de lămurit, judecători de convins că „dreptatea“ lui este mai importantă decît „dreptatea“ tuturor celorlalţi. Ce mare fleac poate fi această „dreptate“! va fi exclamat învins de timp. Un timp în care Iaşiul adăposteşte o lume atît de diversă şi de pretutindeni. Praz, Diogenide, Coleschi, Ţahvov, Leiba, Fabriţi, nume cu rezonanţe îndepărtate, care francezi, care italieni, care ruşi, care evrei, care polonezi, aduşi pe dealurile Copoului de speranţa unor afaceri profitabile. Dar afacerile nu aduc numai profit, sau poate că unii dintre ei nici măcar nu ajung pînă acolo. Afacerile nasc conflicte, invidii, nemulţumiri şi mofluzi urîţi de toată lumea. Imbricarea în pămînturile Moldovei le aduce problemele acestor pămînturi şi numeroasele conflicte iscate de micile neînţelegeri cotidiene. De altfel, multe dintre procesele care umplu sălile tribunalelor sînt legate de proprietate şi de administrarea şi chiverniseala acestei proprietăţi: clironomia părinţească, zestrea, împresurările, vînzările aiurea, fără respectarea legilor şi cutumelor. Şi apoi, mai este de remarcat un lucru: bătaia se răzbună, nu se reclamă. Doar cei „slabi“ cer intervenţia unei terţe părţi pentru a li se face „dreptate“; o „dreptate“ ce nu va avea viaţă prea lungă, dat fiind că răzbunarea, vendeta pîndesc după colţ...

24 aprilie 1832 pare o zi ca oricare alta, în care revendicarea „dreptăţii“ animă spiritele, înfierbîntă minţile, oferind tot atîtea informaţii despre un timp îndepărtat... 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Mai multe