Nume de străzi (I)

Pe vremuri, Paul Zarifopol şi Henri Stahl au făcut haz de numele unor străzi din Bucureşti, bizare sau ridicole. Ca nişte oameni spirituali ce erau, au întocmit liste de asemenea ciudăţenii, alese din nomenclatorul anilor ’30. Bineînţeles, cel mai celebru exemplu, răspîndit şi prin tradiţia orală, era strada "Epicol": numele filozofului antic Epicur fusese corectat, fiind găsit indecent de taţii de familie ("avem fete, domnule!"). După ce am făcut şi eu parte, vreo doi ani, din comisia de la Primărie care boteza străzi noi şi, mai ales, punea la loc numele vechi acolo unde comuniştii introduseseră propaganda lor în nomenclator, aş avea destule lucruri amuzante de povestit. Poate voi face-o altă dată. Acum însă, vreau să semnalez nişte plăcuţe puse anapoda în ultima vreme. De pildă, numai într-o plimbare prin cartierul meu, am spicuit trei asemenea cazuri. Fosta stradă Atena purtase, sub regimul trecut, numele lui Nikos Beloianis, un erou al rezistenţei comuniste din Grecia. Cineva şi-a adus aminte că, spre capătul dinspre Piaţa Dorobanţi, frumoasa casă care adăposteşte Institutul de Etnografie şi Folclor fusese cîndva a lui Take Ionescu. Tot pe acolo, în faţa blocului căruia părinţii noştri îi mai spuneau Leonida şi unde acum este un restaurant KFC, exista statuia omului politic, cu mîna întinsă într-un gest declamator, de parcă ar fi rostit chiar cuvintele gravate pe soclu: "Cred în victoria Aliaţilor aşa cum cred în lumina soarelui!". Ei bine, acum strada se cheamă mitocăneşte "Ionescu Tache", cu numele de familie pus, ca la armată sau la şcoală, înaintea prenumelui. O străduţă dintre Piaţa Romană şi Dorobanţi a primit numele lui Stanislas Cihoski, rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, cel care a determinat, sub guvernarea Averescu, cumpărarea terenului şi construcţia primului local al acestei instituţii. "Stanislav Cihovschi" scrie pe placa din capul străzii. E o lipsă de respect faţă de chiar acea personalitate pe care dorim s-o cinstim prin întipărire în memoria colectivă. Mai gravă este travestirea personajului respectiv, aşa încît nu numai numele, dar şi activitatea pentru care merită el amintit se prefac pînă la schimbarea completă a identităţii. Strada Filimon Sîrbu nu mai putea păstra numele acelui muncitor din Constanţa executat în timpul războiului pentru sabotaj şi spionaj în favoarea sovieticilor. Deoarece pe acea stradă locuise dr. Constantin Daniel, autorul unor lucrări de asiriologie şi egiptologie, s-a propus numele acestui învăţat. Dar acum au apărut plăcuţe care, unele, anunţă: "Daniel Constantin", fără explicaţii, iar alta: "Constantin Daniel, pictor"! Dacă s-ar întoarce printre cei vii, orientalistul n-ar ghici că de el e vorba. Un pictor cu acest nume n-a existat. Probabil, cuiva i-a trecut prin minte figura unui revoluţionar din 1848, pictorul Constantin Daniel Rosenthal. Dacă Radu Boiangiu a rămas un mister pentru mine - fiind probabil fostul proprietar al parcelei respective -, la domnitori mă mai pricep, aşa că am constatat că Matei Voievod şi Matei Basarab sînt două străzi, destul de aproape una de alta, deşi e vorba de acelaşi personaj istoric. La fel, str. Cuza Vodă şi b-dul Alexandru Ioan Cuza, dedublare simetrică fiindcă se repetă cu Elena Cuza şi Doamna Elena. Prin Mîntuleasa există o stradă, Pictor Romano, al cărei nume îl pronunţam şi eu greşit, cu accentul pe ultima silabă, greceşte, crezînd că o fi vreun artist de care nu am auzit. Cînd colo, numele i-a fost dat ca un omagiu pentru un arhitect şi pictor italian din secolul al XVI-lea, Giulio Romano. Tot atunci, prin 1897 sau 1898, şi-au primit numele străzile Rafael şi Nicolae Grigorescu: "numele oamenilor de seamă, literaţi şi poeţi, au fost întrebuinţate pentru întîia oară de mine", îşi amintea N. Petraşcu. Nu numai că Rafael şi elevul său Giulio Romano au fost găsiţi nelalocul lor, ca străini, dar chiar Grigorescu, după părerea generalului Manu, ar fi trebuit să aibă stradă la Cîmpina. Generalul, care fusese şi el primar aici, la Bucureşti, cu vreo douăzeci de ani mai devreme, raţiona strict ierarhic, milităreşte. De ce să i se dea lui C.A. Rosetti o stradă centrală, pe cînd el, care cucerise Vidinul şi Nicopole, fiind mai tîrziu chiar preşedinte de Consiliu, căpătase doar strada Verde, un afluent secundar la Calea Victoriei?