Nu se poate!

De la o nenorocire la alta, fiindcă ele se ţin lanţ, se poate vedea cum acestui oraş nu i se dă nici o atenţie de către cei care ar trebui să-i poarte de grijă. Sînt şi dezastre care ne iau prin surprindere, ca incendiul noului bloc de lîngă Biserica Armenească, iar altele sînt puse la cale pentru a înlătura cît mai repede vechile clădiri care stînjenesc interesele investitorilor imobiliari " urîtă specie! ", dar mai grav este că diverse autorităţi pregătesc mari proiecte de a transforma Centrul istoric al Capitalei. Aş putea vorbi despre Biserica-Mall, fiindcă Patriarhia a început să ne informeze despre cum se va înfăptui Catedrala de care se vorbeşte de atîta timp. Mai urgent mi se pare să aflaţi despre plănuita prefacere a Bulevardului Aviatorilor în a doua jumătate a sa, cea dintre Monumentul Eroilor Aerului şi Piaţa Charles de Gaulle. Se întrebuinţează toate mijloacele pentru a deschide drum unui naţionalism grandilocvent, nesăţios de aniversări, cu atît mai agresiv cu cît e mai puţin simţit înăuntru şi mai luat ca pretext pentru un folos personal de bani sau de prestigiu. La anul Aeronautica Română împlineşte 75 de ani. Pentru a celebra această aniversare, există intenţia de a se realiza un Memorial al Aeronauticii de-a lungul segmentului de bulevard amintit. Promotorul, o Fundaţie Bartok, solicită Primăriei Generale să i se asocieze, însărcinîndu-se cu jumătate din cheltuiala pe care o presupune lucrarea. Un concurs a avut loc în zilele de 15-16 mai, la care au participat 40 de arhitecţi. Au fost reţinute 19 proiecte, dintre care şapte au cîştigat premiile II şi III, precum şi menţiuni (n-a fost acordat un premiu I). Tema în jurul căreia s-au propus aceste soluţii a fost prezentată pe 24 iunie plenului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, cu recomandarea arhitectului-şef al Capitalei. Luînd cunoştinţă numai atunci de această iniţiativă, am întrebat din ce cauză nu ne putem mulţumi cu monumentul din 1935, care este fără îndoială unul dintre cele mai frumoase cu care se mîndreşte oraşul nostru, şi de ce evenimentul de anul viitor trebuie să împlînte, într-o magnifică stradă care, între fîşiile sale de parc, s-a constituit demult ca un reper internaţional pentru Bucureşti, nişte intervenţii care o vor desfigura durabil. Mi s-a răspuns că Monumentul Aviatorilor, pe al cărui soclu sînt înscrise doar vreo 290 de nume, ale celor care au căzut victime primelor încercări româneşti de a zbura, nu are suficient spaţiu pentru a adăuga încă vreo 1400 de nume, pe care le-au adăugat războiul şi accidentele următoare. Numărul a crescut, de altfel, şi cu cei care au murit în patul lor, slavă Domnului, dar după ce şi-au riscat eroic viaţa. În plus, nici acum, numele deja gravate în bronzul soclului nu se pot citi, din pricina maşinilor care trec prin jur, aşa că e nevoie de înşirarea tuturor în locuri vizibile, de pildă, pe bănci de piatră sau pe "transperante" de plastic fluturînd în bătaia vîntului. E vorba, aşadar, de dorinţa piloţilor de a-şi vedea onoraţi înaintaşii. Foarte bine, dar de ce nu s-ar înălţa un al doilea monument, desigur nu lîngă primul, ci la Băneasa, unde e şi Muzeul Aviaţiei? În orice caz, Comisia Monumentelor, a cărei sarcină este să vegheze la păstrarea aspectului intrat în istorie al clădirilor, străzilor şi oraşelor, nu ar putea fi de acord cu o asemenea grosolană urîţire a unui cartier pe care bucureştenii " deşi nu i-a trecut nimănui prin minte să le ceară părerea " îl socotesc drept cel mai frumos. În Italia fascistă, propaganda emfatică a lui Mussolini îi învăţa pe oameni să creadă că sînt "un popor de marinari şi de eroi". Nu cumva ne va fi dat să auzim că românii sînt "un popor de aviatori"? Ba poate că, la întrecerea dintre diferitele arme, Marina va revendica şi ea un monument (cel puţin, acela ar fi la Constanţa, deci fără probleme pentru noi). Deocamdată, sîntem în pericol de a vedea cum plimbarea printre trandafirii şi teii care îmbălsămează la această vreme a anului ar căpăta înfăţişarea unui traseu didactic şi funebru.