Încă o casă cu statui

Acum doi ani, scriam despre casa din str. Mendeleev, 35, colţ cu Biserica Amzei – o clădire de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, împodobită cu semi-statui şi reliefuri în stilul unor geme romane. Ea mai există încă, chiar cu coridorul exterior de lemn cu geamlîc, dar au apărut alături oribile panouri cu reclame. Anunţul că e de vînzare, întreagă sau şi cu spaţiile comerciale de la parter, nu poate fi ameninţător, fiindcă această clădire a fost înscrisă ca monument istoric, desigur din cauza decoraţiei neobişnuite. Moda statuilor aplicate pe faţade a mai lăsat vestigii, pe bulevardele centrale: General Magheru şi Regina Elisabeta. Mai puţin vizibil este un alt exemplu, lîngă Carul cu Bere, str. Stavropoleos, 3. Casa, la subsolul căreia funcţionează crama restaurantului vecin, este şi ea monument istoric şi se integrează în ansamblul dintre Calea Victoriei şi strada Smîrdan, unde, pas cu pas, se aliniază clădiri de valoare arhitecturală şi urbanistică sub ale căror temelii arheologii au descoperit rămăşiţele unor vechi hanuri. De pildă, la origine, pe amplasamentul nr. 3 a fost una dintre construcţiile hanului Zlătari. Suprafaţa acestei parcele este de 222 m2. Imobilul care s-a clădit acolo în 1873 îi aparţinea lui Dimitrie Cavadia, dintr-o familie de greci brăileni (Iorgu Cavadia era în acea vreme un cunoscut cîntăreţ şi autor de romanţe care a întemeiat Conservatorul „Lyra“ la Brăila). Peste o pivniţă încăpătoare se ridicau două etaje spre stradă şi trei în spate, avînd între ele o curte interioară. Îndată ce a fost terminată, în 1874, clădirea a trecut în proprietatea bancherului Ştefan Petrovits von Armis. Acesta, în 1882, a recurs la serviciile arhitectului Richard Kraft, pentru a-i da edificiului înfăţişarea actuală: parter, destinat unor prăvălii, şi două niveluri de locuit, fiecare avînd cîte cinci camere, cu dependinţele de rigoare. Este casa pe care, la moartea bancherului, în 1900, a moştenit-o fiica sa, Ecaterina Em. Kretzulescu. Dintre proprietăţile acestei doamne mai amintim căminul Conservatorului de la colţul străzii Henri Coandă cu continuarea bulevardului Dacia şi orfelinatul de la Arcul de Triumf (piaţa I.I.C. Brătianu, colţ cu Bdul Al. Averescu). Statuile alegorice de la etajul I, încadrînd prima şi ultima dintre cele patru ferestre ale faţadei, reprezintă Arta, Comerţul, Ştiinţa şi Industria. Nu se ştie cine a fost autorul acestor opere artistice, dar stilul şi execuţia celor patru personaje masculine sugerează un atelier italian. Ştiinţa – lumina intelectuală – determina ce şi cum se fabrica (Industria), iar Comerţul simboliza mişcarea produselor vîndute şi cumpărate. Înflorirea Artei era, la rîndul ei, condiţionată de succesul operaţiilor precedente. În anii care au urmat după Independenţă, acest capăt al Podului Mogoşoaiei şi străzile aferente alcătuiau, printr-o experienţă de secole, un cartier comercial în plină dezvoltare. Iar familia proprietarilor, care-şi afirma vanitos poziţia socială prin titlul de nobleţe austriac şi printr-un impunător monument funerar la Bellu, îşi va continua ascensiunea prin alianţa cu vechiul neam boieresc al Creţuleştilor pînă la titlul princiar italian al celui din urmă reprezentant al acelora în linie bărbătească.