Demontarea sîrmei ghimpate

- „simbol” sau competiţie politică? -

Scena politică moldovenească continuă să fie întreţesută de discrepanţe de ordin politic, chiar şi după declinul comuniştilor. Sînt evidente ciocnirile dintre Alianţa pentru Integrare Europeană şi Partidul Comuniştilor din Moldova, înveninat şi profund frustrat de descompunerea ierarhiei de putere, în vîrful căreia se afla gruparea lui politică. Pe de altă parte, în interiorul Alianţei are loc o competiţie subtilă pentru monopolul asupra aripii de dreapta a electoratului. Semnele acestei „curse“ se pot regăsi în succesiunea iniţiativelor înaintate de fiecare dintre cele două tabere liberale de dreapta: cea condusă de preşedintele Parlamentului, Mihai Ghimpu, şi cea tutelată de premierul Vlad Filat.

În condiţiile unei fîşii mai limitate de acţiune, cu excepţia poziţiei temporare de preşedinte al ţării, liderul liberalilor insistă regulat asupra unor măsuri politice de cucerire a unui număr cît mai mare de cetăţeni sensibili faţă de retorica românofilă. Paleta de acţiuni întreprinse de Mihai Ghimpu conţine iniţiativa de a modifica Constituţia, cu scopul imediat de a oficializa limba română captivă şi persecutată de guvernarea precedentă. Relaţionarea cu preşedintele României, cunoscut pentru convingerile sale unioniste, şi organizarea vizitei lui la Chişinău alcătuiesc un alt complex de operaţii girate de şeful legislativului. În cele din urmă, acesta a decis înfiinţarea unei Comisii pentru studierea şi corecta evaluare a regimului comunist totalitar din Republica Moldova.

Analiza atentă a spaţiului temporal în care se încadrează totalitatea acestor acţiuni relevă tendinţa liberalilor de a se opune încercării formaţiunii lui Filat de a-i eclipsa pe partenerii de Alianţă, în realitate incomozi. Prin urmare, discuţiile aprinse ale Partidului Liberal (PL) despre introducerea limbii române în legea supremă au fost diluate de densa campanie publică, extrem de eficientă, privind obligativitatea derulării filmelor din cinematografele ţării în limba română. Iar întrevederea lui Băsescu cu Ghimpu la Chişinău va fi acoperită de vizita lui Filat în SUA, de unde cel din urmă va aduce mult aşteptatele credite care vor fi virate Moldovei prin intermediul programului american „COMPACT“.

Deşi scoaterea sîrmei ghimpate de la frontiera moldo-română este un nou episod în confruntarea dintre cele două formaţiuni, care luptă pentru unul şi acelaşi electorat, în public nici una dintre acestea nu se lansează în acuzaţii. Reţinerile celor două partide pleacă de la necesitatea de a păstra intact brandul de coaliţie liberal-democrată indestructibilă, de care depinde capacitatea acesteia de a atrage suportul financiar şi politic din partea actorilor occidentali. Actuala guvernare conştientizează faptul că temelia acestei construcţii se poate fractura în caz contrar.

În ciuda acestui pericol, au avut loc încercări din partea liberalilor de a demara procedurile de eliminare a gardului „ghimpos“, conservat din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, din interiorul Parlamentului gestionat, conform procentelor, de către Mihai Ghimpu. Ignorînd intenţia liberalilor, executivul a dispus pregătirea pachetului de documente care prevede demontarea „sîrmei sovietice“. Problema acestui „gard“, ca şi susţinerea Acordului privind micul trafic la frontiera moldo-română, fac parte din şirul de promisiuni asumate de liberal-democraţi în timpul campaniei electorale. De aceea, îndeplinirea acestui obiectiv nu are doar o conotaţie simbolică, atribuită de către adepţii formaţiunii, dar şi una de ordin politic. Or, numărul „lecţiilor pentru acasă“, îndeplinite de Filat, este corelat cu indicele de credibilitate acordat de opinia publică, care este în continuă creştere, fără a fi influenţat de deficienţele socio-economice prin care trece majoritatea populaţiei.

Situaţia economică fragilizată de presiunile crescînde din ultima perioadă, prin accelerarea tendinţelor inflaţioniste sau majorarea preţului la gazele naturale etc., impune adoptarea unui pragmatism politic mai accentuat, mai ales că planează riscul alegerilor anticipate (dacă nucleul liberal-democrat nu va ceda în faţa democraţilor în problema revizuirii litigioase a Constituţiei).

Pentru a intensifica semnificaţia eliminării unui „gard ghimpat“, premierul Filat i-a redat un sens profund paneuropean, cu toate că în termeni practici acest „obiect fizic“ nu are nimic comun cu relaţiile de bună vecinătate dintre cele două maluri ale Prutului, şi cu atît mai mult cu integrarea europeană a Republicii Moldova. Caracterul artificial şi mai degrabă populist al iniţiativei executivului moldovean este demonstrat chiar de natura documentelor care urmează să fie aprobate pentru a demola „gardul“. Or, în locul unei hotărîri explicit tehnice de reamenajare a frontierei moldo-române, mai ales în lumina tratatului privind frontiera moldo-română, care va fi readus în curînd în discuţie, Chişinăul încarcă această decizie cu o puternică semnificaţie istorică şi propagandistică.

În schimbul unor mărturisiri publice privind complexitatea şi durata negocierilor pe care Republica Moldova urmează să le întreţină cu UE, autorităţile centrale scot în prim-plan subiecte false menite să distragă atenţia publicului. Căci nici o demontare a „gardurilor ghimpoase“ rămase moştenire din perioada postbelică sau a altor simboluri sovietice, păstrate pe alocuri în fosta republică unionale, nu vor înlocui buna realizare a reformelor de care va depinde în cele din urmă traiectoria europeană a Republicii Moldova.

În concluzie, merită să ne amintim de experienţa pozitivă a Poloniei, a Cehiei sau a Estoniei, care au pus în discuţie soarta variatelor reminiscenţe sovietice sau socialiste doar după ce au atins obiectivul european. Deghizarea problemelor reale şi presante în spatele unor chestiuni politizate ar putea înlocui dinamica, liniaritatea şi coerenţa procesului de apropiere a Republicii Moldova de standardele de la Copenhaga, imperative pentru integrarea armonioasă în spaţiul european.