Cronică fantasistă

„O sumă colosală de vase de comerciu, încărcate cu mărfuri de toate speciele, plutesc, în sus şi-n jos, pe Dîmboviţa canalizată; stradele, pavate cu tuciu, sînt brăzdate, de la un capăt al cetăţii pînă la celalt, de o mulţime monstruoasă de linii de tramways; pe d-asupra capetelor bunilor cetăţeni, se-ncrucişează-n aer, în lung şi-n lat, după sistema engleză, şinele unui număr nenumărabil de căi ferate şi o sumă absurdă de fabrici, în întrul cărora mii de drugi de fier, milioane de roate cu dinţi funcţionează necontenit cu o regularitate de desperat. Sublimă civilizaţiune!  

Pretutindeni fier şi oţel. 

Trebuie să ştiţi, doamnelor şi domnilor, că nimic din toate acestea nu se vedea altădată pe aci. Capitala noastră nu era decît o imensă grămădire de case acoperite cu olane sau şindrilă, pardosite cu cărămidă sau pămînt, urîte, ne-ngrijite şi neconfortabile, aşezate pe o vastă mocirlă (…) 

Necioplirea, uitarea de sine, sărăcia, barbaria domniră mult timp asupra acestor locuri; dar, în fine, luară fuga-nspăimîntate, cînd prima locomobile a doctorului Strousberg, urlînd ca o turbată şi aruncînd, prin gura coşului ei funinginit, nori negri de fum şi aburi, veni să ne puie pe bracie pe cîţiva fii amabili ai preaiubitului Vaterland. Să cetim cu respect această frumoasă pagină de istorie modernă; să ne amintim cu venerare d-acea minunată epocă, în care ni se dete să-nghiţim, şi-nghiţirăm, cupa delicioasă a civilizaţiunei, întocmai cum li se dă să-nghită şi-nghit copiii mici doctoriile de friguri. Să aruncăm privirile în jurul nostru, să respirăm cu sete aerul curat al civilizaţiunei şi să surîdem, tîmpiţi de fericire, după obiceiul pămîntului!“ 

I.L. Caragiale, în Ghimpele, 28 iulie 1874;
după Opere, vol. IV, ediţie îngrijită de Şerban Cioculescu,
Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II“, 1938