Crima la indigo

„În ziua de 27 noiembrie 1940, pe la orele 13,30-14, în timp ce fostul ministru Virgil Madgearu şi soţia sa luau masa la locuinţa lor din str. Vasile Conta nr. 12, un grup de 7 legionari, ce au venit cu o maşină, s-au prezentat acolo. Unul a rămas de pază la poarta locuinţei lui Virgil Madgearu, iar ceilalţi 6, sub pretextul că vor să-i vorbească, au pătruns în casă şi au pretins lui Virgil Madgearu să-i urmeze imediat la Prefectura Poliţiei Capitalei, unde spuneau că este chemat pentru a da o declaraţie. Unul dintre legionari s-a prezentat spunînd că este din poliţia legionară şi arătînd carnetul său de legitimaţie cu fotografie ce a fost văzut de victimă, cît şi de dna Madgearu, fapt care a servit mai tîrziu pentru identificarea lui. 

Cum Virgil Madgearu s-a arătat mirat de acest procedeu şi nelămurit ce declaraţiuni i se cereau, a ezitat la început să-i urmeze, însă faţă de atitudinea presantă a celor 6 legionari, care îl zoreau să meargă, împiedicînd în acelaşi timp pe dna Madgearu să telefoneze şi poate şi încrezător în cuvîntul de onoare de legionar, ce unul dintre ei, care şi-a spus şi numele, şi l-a dat, asigurînd pe victimă că în cel mult o oră va fi acasă, Virgil Madgearu s-a hotărît în cele din urmă să-i urmeze urcîndu-se cu ei toţi într-o maşină ce staţiona nu departe de locuinţa victimei. În loc de Prefectura Poliţiei, maşina s-a îndreptat însă spre pădurea Snagov, unde la punctul denumit «Coada Lungă» victima şi însoţitorii ei s-au dat jos, au intrat în pădure şi acolo victima a fost omorîtă pe la spate cu 6 gloanţe de diferite calibre în cap şi 6 în spate. După aceea, asasinii s-au suit în maşina cu care veniseră şi au dispărut. (…) cei care au asasinat pe Virgil Madgearu nu sînt străini de asasinarea prof. Nicolae Iorga...“ 

(Ioan Scurtu, coord., Istoria României între 1918-1944, Editura Didactică şi Pedagogică, 1982)