Crenvurşti de 1 Mai

● Ei... măi, mamă... voi n-aţi prins. Şi dacă aţi prins, eraţi mici, ce mai ştiţi voi acuma? Nimic. Pun-te masă, scoal-te masă, fără griji, normal că nu mai ştii nimic. Că şi-nainte – mai zic cîte unii –, că nu erau de nici unele. Da’ zic aşa, să nu tacă. Era, domnule. Găseai de toate. Mai ales pînă prin obzeştrei. Că atunci, cam de pe vremea aia, a luat-o el razna. S-a prostit, aşa, dintr-odată. Şi, în primu’ rînd, ea l-a prostit. Vedeai, domnule, după faţa ei, că nu-i mai ajungea. Femeie rea şi duşmănoasă. Să fie ea peste tot, să se bage, să vadă, să facă, să dreagă. Voi nu mai ştiţi.

Cum se uita el la ceva, prin vizitele alea de lucru, cum mai arăta cu băţu’ ăla al lui, cum sărea şi ea, domnule, imediat. Arsă sărea. Ba lua băţu’ lui şi arăta şi ea cu el, să nu fie, vezi Doamne, mai prejos, ba venea cu băţu’ ei. Îţi dai seama ce le-o fi zis ea ălora din partid. Că să-i facă imediat băţ şi ei, cum are tovarăşu’. Domnule, n-o mai opreai din arătat. Că se vedea la Telejurnal. Ziceai că face în ciudă. Nu putea el să arate ceva, că, hop şi ea, voia să arate. Lua el un spic de-ăla de grîu, sau... cum îi zice la ăla de porumb? Ei... asta-i culmea! Uite cum nu-mi vine să zic... Exact! Ştiuletele ăla. Domnule, cum îl lua el şi-l freca în palme, cum făcea la fel şi ea, maimuţa! Că, de, se pricepea şi ea... Chimist, agricultor, tot un drac. El măcar era de la ţară. De la Scorniceşti era el. Mai ştia cîte ceva. Da’, chiar... Ea de unde era? Cum? Petreşti? Unde vine asta? Deci tot la ţară. Nu ştiu ce să zic. În orice caz, ea l-a tîmpit. Că el ar fi dat la oameni. Nu i-ar fi lăsat să facă foamea şi să doarmă în frig. Era om foarte bun la suflet. Şi nu era prost deloc, domnule. Deloc nu era prost. Îi mergea capu’... Oohoo, încă ce-i mai mergea mintea. Da’ noi rîdeam de el că vorbea aşa împleticit. Săracu’ de el, îi tăiaseră nemţii limba. Gestapou’, legionarii, nu mai ştiu care. În lagăr, în puşcărie, pe unde-a stat el. Şi noi rîdeam, ziceam că e prost. Că e cizmar. Eee... nu era prost el. De-aia l-au primit toţi cu onoruri pe unde s-a dus? Că era prost? Nu, domnule. Că aveau nevoie de el împotriva ruşilor. Că el nu s-a lăsat. Nu i-a pupat în cur (pardon!) pe ruşi. Şi ăia aveau frică de el. Uită-te acuma. Mai dă cineva doi bani pe noi? Or, el avea intrare peste tot. L-ai mai văzut pe careva de la noi că merge în trăsură cu regina Angliei? Nu l-ai mai văzut. Şi nici n-o să-l mai vezi. Că aşa ca el n-o să fie. El nu fura. Avea el fixuri, cu clasa muncitoare, cu „muncipiile“, cum zicea el, cu „pretinii“, da’ nu-i stătea mintea la furat. El era pentru popor. Ea şi cu ăilalţi îl stricau, că nu-i spuneau ce rău o ducea lumea. Umbla peste tot, da’ ăia aranjau tot în drumu’ lui. Vopseau şi frunzele, şi iarba, să fie mai verzi şi mai frumoase. Domnule, şi el credea că aşa e. Credea că aveam de toate. Şi erau, să ştiţi, erau de toate pînă prin obzeci. Pe urmă, s-a stricat rău. De douăştrei August ce mai primeai ceva, sau de’ntîi Mai.

Domnule, da’ crenvurştii ăia de’ntîi Mai erau extraordinari. Nemaipomeniţi erau, domnule.

● Ce frumos e oraşul ăsta noaptea. Ştii vorba aia... Frumoasă ţară, păcat că-i locuită. Nu rîde, că aşa e. Superb era oraşul ăsta. Bine, era un continuu contrast, ca şi la ora asta. Adică găseai sordidul la un pas de sublim. Dar era nebunia asta a formelor, amestecul de stiluri arhitecturale, joaca asta care dă un je ne sais quoi, pe care doar aici îl mai găseşti. Comunismul a făcut ravagii, domnule. Nimic n-a scăpat. Şi ce-a scăpat păstrează în fibră răul ăsta. S-a impregnat în pereţi, în tencuieli, în ciment şi-n cărămizi. Elita dusă la Canal, conacele alea superbe, de la ţară, transformate în CAP-uri, teroare zi şi noapte, ameninţări, ascultări de telefoane, violat orice corespondenţă, foame, frig, tot tacîmul, ca să pui o naţiune întreagă cu botul pe labe. Pe urmă, după dresaj – umilinţa. Uite reţeta care ne face aşa cum sîntem acum. Sau crezi, cumva, în naivitatea ta, că lucrurile astea se vindecă în 20 de ani? După dresajul ăstora, crezi că putem deveni elveţieni, aşa, peste noapte? Aiurea! Trebuie să treacă o eră de spălare peste noi. Pentru că în urma ăstora rămîn copiii lor. Tot ce-au puit ăştia în atîta amar de vreme. Şi lucrurile se amestecă, şi nu mai ştii care-i albul şi care-i negrul. Pe urmă, apar toţi fiţoşii ăştia cu nuanţele, cu interpretările, c-o fi, c-o păţi, şi uite-aşa, nu mai e nimeni vinovat. Un dezastru, domnule, nimic nu pare să ne mai dea vreo şansă. În fine... Hai să intrăm la o bere. Mai ţii minte cînd era 1 Mai şi se dădeau crenvurştii ăia? Măi, aveau un gust unic. Nu se compara cu nimic. Aşteptam să se facă primăvară, cu gîndul la ei. Şi parcă doar în ziua aia aveau gustul ăla incredibil. Şi muştarul ăla oribil, care era fabulos de bun. Mai ştii?

● Vere, se fac mai mult de 30 de ani de cînd am plecat din ţara aia a noastră blestemată. Am trecut şi pe-aici prin umilinţe crunte, băi. Crunte. Dar ideea e că nu e nici o ruşine să munceşti. Orice. Nu contează. Să munceşti şi să faci bani. Pe care, dup-aia, îi dai tot la ăştia, înapoi. Că aşa merge treaba aici. Îţi dau bănuţu’ printr-o parte şi ţi-l iau, imediat, prin alta. Nici nu te prinzi, nici nu visezi cum ţi-l iau. Odată te trezeşti că nu-l mai ai. Scurt. Ştii cum zic ăştia? Ai plecat de la Nicolae, de la bunăstarea întregului popor? Ia treci mătăluţă la treabă, pentru bunăstarea mea, Gigele, dacă vrei să duci o viaţă cît de cît decentă. Ok, bine, mă. Nu zice chiar aşa. Dar ăsta-i mesajul. Să ştii cine-i stăpînul. Ai vrut libertate, ai libertate. Adică eşti liber să pleci, Gigele, dacă nu-ţi convine. Înţelegi cum vine chestia? Aici munceşti, n-ai douăştrei August şi întîi Mai. Băi... apropo. Mai ţii minte crenvurştii ăia? Îi visam noaptea, vere. Nu mai există aşa gust. Habar n-am din ce-i făceau. Îi visez şi-acum.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.