Ce-i de făcut?
Pavajul pe care au călcat morţii, clanţele pe care a apăsat mîna lor, ferestrele de pervazul cărora s-au sprijinit pentru a privi afară, treptele pe care le-au urcat cu bucurie ori cu îngrijorare, toate se nimicesc, din lăcomia noilor stăpîni ai oraşului. E ca un război de succesiune, social, nu etnic. Primele semne ale înfrîngerii le-am văzut în cimitirul Bellu, cu înlocuirea unor vechi pietre de mormînt. Acum, demolările menite să facă loc unor imobile de raport au luat o viteză cu care aceste semnalări nu mai pot ţine pasul. Totuşi, nu lipsesc încercările de a rezista curentului. Tot ziarul Gândul, care a început să supravegheze asaltul contra clădirilor vechi, anunţă (28 ianuarie) că, la Primăria Capitalei, există un studiu, pregătit de specialişti de la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu", pentru a întregi lista monumentelor istorice. Această listă a apărut în Monitorul Oficial, dar e şi incompletă, şi prea puţin cunoscută. De aceea, la Direcţia Monumentelor din Ministerul Culturii se primesc telefoane de la diverse notariate, care întreabă dacă o casă din Bucureşti este monument istoric, ceea ce ar interzice dărîmarea ei. Bine că întreabă... cîteodată! Studiul întocmit de arhitecţi a împărţit cazurile examinate în trei grade de protecţie. Clădirile înscrise cu gradul I nu pot fi demolate, sacrificarea este admisă doar pentru gradul III, gradul II rămînînd să fie discutat. Studiul a avut în vedere mai ales zona de nord a Capitalei, cea mai ameninţată: B-dul Mircea Eliade, cartierul Aviatorilor şi Şoseaua Nordului, precum şi, de partea cealaltă a Metohului Mănăstirii Caşin, încă un păienjeniş de străzi. Oricum, dată fiind extinderea tîrzie a oraşului spre nord, mă aştept doar la imobile din perioada interbelică. Mai este inclusă Vatra Luminoasă, ca teren de experienţă pentru arhitectura modernistă din epoca lui Carol al II-lea. În sfîrşit, a fost cercetată de la un capăt la altul Calea Victoriei, unde mai sînt segmente care au păstrat construcţii din frumosul nostru secol XIX. Rezultatul acestei anchete a trecut prin Comisia tehnică de urbanism şi va fi judecat de Consiliul General al Municipiului. Doamne ajută! Nu e pentru prima oară că se aşteaptă măsuri împotriva distrugerilor pe care le suferă patrimoniul cultural construit al Capitalei. Din dosarul problemei, desprind acum o adresă înaintată dlui ministru Adrian Iorgulescu de către prof. dr. arh. Peter Derer, în numele Uniunii Arhitecţilor din România, la sfîrşitul lui noiembrie 2006. Citez: "Conform notiţelor strecurate în presă şi relatărilor de pe canalele TV, din înregistrări ale organizaţiilor profesionale sau reacţii ale populaţiei, rezultă că în ultima perioadă a crescut numărul de eliberări de amplasamente prin demolarea de clădiri caracteristice pentru peisajul urban bucureştean. Continuarea ritmului demolărilor va face ca, în puţină vreme, prin dispariţia clădirilor specifice, Capitala să-şi piardă imaginea închegată între 1880-1940, o imagine de calitate care, deşi lipsită de omogenitate, a justificat într-o anumită măsură apelativul de ŤParisul Orientului». Procesul de reconstrucţie, deşi dispersat şi, prin urmare, puţin vizibil, riscă să atingă în cîţiva ani dimensiunea operaţiilor de restructurare declanşate sub dictatură în deceniul al 8-lea din secolul trecut. Ca reacţie la marile pierderi de substanţă construită valoroasă suferite de Bucureşti atunci, după 1990 s-a decis ca Direcţia Monumentelor să nu fie reconstituită la un minister al urbanismului şi construcţiilor (legat de investiţii), ci la Ministerul Culturii şi Cultelor ca apărător mai avizat al fondului monumental". Concluzia era că acesta n-a reuşit să ocrotească cum se cuvine peisajul cultural tradiţional. Propunerile Uniunii au fost, acum 14 luni (!), să se facă socoteala pierderilor din centru pe baza avizelor de declasare şi a autorizaţiilor de demolare, să se organizeze o dezbatere cu participarea MCC, PMB şi a primăriilor de sectoare, precum şi a unor responsabili din societatea civilă, să se frîneze procesul de erodare şi distrugere a ansamblurilor şi siturilor istorice prin monitorizarea Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural şi prin aplicarea indicaţiilor de a se conserva, integral sau parţial, anvelopanta clădirilor cu valoare ambientală. O apostilă a ministrului a recomandat discutarea în Comisia, care e consultativă, a Monumentelor Istorice şi, ca de obicei, nu s-a făcut nimic.