Aroma somnului pe vreme de iarnă

22 decembrie 2011   IERI CU VEDERE SPRE AZI

„Iarna se începe de la decembrie în zece, cînd este noaptea cea mai mare şi ziua împotrivă cea mai mică; şi ţine pînă la martie în zece“, scrie doctorul Ştefan Episcupescu. Să ne pregătim, aşadar, de o iarnă lungă, friguroasă, zăludă, cu omăt şi ceaţă, cu troiene şi ţurţuri, învăţîndu-i secretele: „lucrarea acestii vremi este frigul şi gerul care strînge şi închide şi usucă toată faţa pămîntului, îndeseşte şi îngroaşă aerul şi apa, şi o limpezeşte şi o lămureşte cu îngheţarea feţii ei“. Pentru acest frig, trupul are nevoie de o pregătire prealabilă pentru a evita umezeala şi proasta circulaţie a sîngelui. „Luptarea cu frigul“ înseamnă a asigura tot timpul o „căldură“ adecvată trupului şi mai ales tuturor „încheieturilor“, „umblet pe jos spre a să simţi şi a să lupta gerul din faţa trupului“. O astfel de mişcare este o adevărată „virtute“ pentru sănătate şi mai ales pentru frumuseţe. Sfaturile sînt oferite de doctorul Ştefan Episcupescu în cartea sa Practica doctorului de casă, un „manual“ adresat norodului doritor de informaţii utile păstrării frumuseţii şi sănătăţii. Cartea a fost un succes al anului 1846, fiind retipărită de mai multe ori, copiată şi chiar tipărită în „secret“, fără acordul autorului.

Aşadar, pregătirea presupune urmarea unor trepte: „nu intra din frig îndată la căldură; prelungeşte înghiţitura băuturii reci; nu te pripi îndată după înfierbîntare de trup sau de bucate să bei băutură rece“. Şi… mai presus de toate… „plecatele din lăcomie“, mănîncă încet, cumpătat, mărunţind fiecare bucată. Postul cel lung şi greu vă va îndemna acum să mîncaţi mult, gras, aromat… Mulţi sînt cei care „să supără şi să plîng de nevoile şi supărările postului“, fără să ştie că îşi strică astfel „stomahul cu trufia lor care se pricinuieşte din lăcomie, din cumplitele mîncăruri de feluri multe“, la care se adaugă „vieţuirea şăzătoare fără umblet şi mişcare şi osteneală de trup“. Dar puţini cunosc foloasele acestui post. Or, la masă uită de „mulţimea grijilor cumplite şi scovîrşitoare ale frămîntării mîndriei şi curviei“. Toate acestea să fie lăsate de-o parte pentru că postul este un pas spre mîntuire. Dar aceeaşi grijă trebuie urmată şi la „marele praznic“, cînd mîncărurile, băuturile, chefurile şi preumblările îşi deschid porţile. Cumpătare şi iarăşi cumpătare ne sfătuieşte doctorul Episcupescu. Evitaţi cărnurile grele şi preferaţi cărnurile cele uşor de mistuit, de pildă carnea de pui; îndoiţi cărnurile cu „verdeţuri“ (în sens de legume), vinurile să fie şi ele „lejere“, iar apa să predomine, la fel şi lapturile cele dulci, zemurile de carne fierte cu fidea, cu orez, cu arpacaş, cu griş; pentru copii şi tineri faceţi „colărezi, găluşci, tăeţei, macaroani“, fără „pîinea cea dospită şi coaptă“ care nu face decît să smintească „stomahul“. Dulceaţa prăjiturilor să nu vă ia minţile pentru că ele îngreunează stomacul şi mai ales se mistuie cum nu se poate mai greu. Şi apoi, nu vă leneviţi dacă lucrarea acestuia vă cere dreptul de a face o „plimbare“, întrucît „din lenevirea ieşirii la scaun“ se pot întîmpla multe primejdioase pentru sănătate. Ci, „îndată după cea mai întîiu îndemnare“ porniţi către „plimbarea“ cea necesară uşurării „mistuielii şi a udului“. Dar aveţi mare grijă, căci acum pe frig, ger, vînt, „umblătoarea“ aşezată departe între copacii grădinii sau într-un loc mai la fereală, fără toate scîndurile acoperişului, poate să vă provoace o răceală la „şezut“. Deh „vîntul trage“ şi frigul intră prin toate colţurile… Şi de se aşterne răceala… Ceaiuri, multe ceaiuri calde din frunze de jaleş, înjumătăţite cu lapte dulce şi îndulcite cu zahar…

Relaxaţi-vă apoi într-un bine meritat somn, fiindcă somnul este „cea mai subţire hrană a vieţii trupului… hrăneşte, întocmeşte, aşează şi înviorează puterile cele slăbite şi scăzute, de osteneala muncii de zioa“. Aşezaţi-vă pe divane, lăsaţi deoparte grijile şi spaimele cotidiane, gustaţi din aromele iernii şi abandonaţi-vă trupurile într-o „dulce simţire şi tragere la odihnă“. Uitaţi de ziua de mîine şi lăsaţi-vă copleşiţi de „aroma somnului“ care mai întîi inundă „capul cu atîrnarea plopilor ochilor, apoi a gîtului şi a mîinilor, mai apoi se revarsă acea greutate peste tot trupul“ şi gustaţi beatitudinea cînd somnul ajunge „să aromeze organele pricepătoare împreună cu simţirea lor“. Şi nu uitaţi că „omul este îndată după somn mai gătit şi mai primitor de toată vestea şi înştiinţarea… şi în inimă mai adînc“. Să aveţi o iarnă aromată, să dormiţi bine şi mai ales să purtaţi numai veştile „cele de veselie şi de bucurie“.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Mai multe