Adevărul despre ce vedem la o femeie

Doamnelor şi domnişoarelor, acest articol este menit să clarifice odată pentru totdeauna o dilemă mai veche decît Istoria: ce anume vede un bărbat cînd priveşte o femeie. Am citit mii de volume, am consultat pe toţi iniţiaţii marilor religii ale lumii, am recapitulat opera tuturor marilor filozofi ai ultimilor 2500 de ani, am căutat-o şi pe dna Tatoiu (noroc că n-am găsit-o), şi iată la ce concluzie am ajuns: una pe care aproape mi-e şi teamă să v-o zic. Poate că toată magia iubirii – pe care stă clădită o bună parte din cultura speciei umane – se va topi în mintea dvs. Poate că veţi vedea, de mîine, viaţa în altă lumină – nu neapărat mai strălucitoare. Să vă spun…? Să nu vă spun…? Hai să vă spun, dacă tot am apucat să scriu acest prim paragraf.

Da, este adevărat că un bărbat, cînd priveşte o femeie, se uită la sîni, la şolduri, la gură şi la coama părului. Şi nu de ieri, de azi. Nu de pe vremea lui Burebista şi nici măcar de pe vremea lui Tuthankamon. Ci de cîteva bune sute de mii de ani – cel puţin.

De fapt, ochiul bărbatului este pur şi simplu programat să tragă ocheade acolo unde v-am zis, atunci cînd în radar îi intră un feminin. Şi de-ar vrea să se abţină, dar glasul speciei din el îi comandă: Priveşte! Priveşte! Aşa încît, doamnelor şi domnişoarelor, nu mai fiţi supărate pe bărbatul de lîngă dvs. E clar că ochii lui cam zburdă. Mai bine v-aţi consola cu o consecinţă logică a ceea ce deja v-am spus: în afara bărbatului dvs., mai există mulţi alţi bărbaţi care vă privesc pe dvs. şi vă măsoară la fel. Pe de altă parte, nici nu vă simţiţi jignite sau agresate atunci cînd surprindeţi privirea unui bărbat străin asupra-vă. Săracul, să ştiţi că n-are de ales. El poate ar fi cuminte – dar glasul speciei… cum spuneam… ordonă: Priveşte! Priveşte!

Şi iată explicaţia. O iau cum se cuvine, de jos în sus: un bărbat priveşte şoldurile unei femei pentru că, de-a lungul ultimelor multe sute de mii de ani, s-a strîns în mintea lui informaţia subliminală că o femeie cu un bazin lărguţ şi cu un mijloc subţire este tocmai coaptă pentru a avea copii. După ce înregistrează conformaţia bazinului, privirea sărmanului mascul sare direct la sîni. Repet: el poate că n-ar vrea, dar privirea, a naiba, sare singură. Iată de ce sare: informaţia genetică spune că nişte sîni fermi sînt cei mai buni pentru alăptatul viitorului bebe (pe vremea primilor bipezi încă nu se comercializa Milupa). După ce zăboveşte cît zăboveşte asupra sînilor, privirea bărbatului urcă direct – unde credeţi? – la gura dvs. De fapt, e impropriu spus „la gură“. Bărbatul nu vă admiră nici zîmbetul, nici gropiţele din obraji şi nici buzele frumos rujate. Nici să nu vă imaginaţi că vă caută acidul hialuronic din boticul dvs. de răţuşcă! Nu. Bărbatul e programat de mama evoluţie să privească direct la dentiţia dvs.: pentru că ştie, iarăşi subliminal, că o femeie cu dinţi buni va putea să mestece în propria ei gură, vreme de luni şi luni, mîncarea pentru bebeluş, după ce acesta va fi înţărcat.

În fine, după ce priveşte la toate acestea, bărbatul are nevoie de o confirmare ultimă – şi atunci vă admiră podoaba capilară. În ciuda impresiei create prin clişeele cinematografice sau foto-erotice din ultimul secol, bărbatul este, totuşi, mai atras de brunete decît de blonde – din simplu motiv că blondele au apărut ceva mai recent pe scara evoluţiei. Ideea de fertilitate feminină, în subconştientul masculului, e legată de femeia brunetă (vă dau un pont: puneţi în camera de lucru a bărbatului dvs. un poster sugestiv cu Monica Bellucci la tinereţe şi veţi înţelege repede ce vreau să spun!). Cu sute de mii de ani în urmă, vopselele de păr nu se inventaseră, dar primele fire de păr alb la femele tot între 20 şi 30 de ani apăreau – doar că la acea vîrstă aveai şanse bune să fii deja bunică. Regina Cleopatra din vechime, Liz Taylor sau Sophia Loren din zilele noastre au tustrele ceva în comun: cu toate îşi vopseau părul (negru) ca să pară mai tinere. Revin: aşadar, masculul care vede o coamă neagră la femeie (mai bine spus, un păr fără fire albe) ştie instantaneu că sînt mari şanse ca – şi acum privim iarăşi în jos – femeia din faţa lui să aibă o dentiţie bună, să aibă sînii fermi iar bazinul să fie tocmai bun pentru o sarcină.

Vedeţi ce simplu este?

Şi să vă mai spun un secret: şi femeile, cînd se uită una la alta, cam tot asta au în subconştient. Desigur că, între timp, au mai apărut pantofii, genţile şi cerceii. Dar prima scrutare a femeii la altă femeie se duce tot spre ce v-am spus eu. Dacă mă credeţi, nu mai insist. Dacă nu mă credeţi, doamnelor şi domnişoarelor, n-aveţi decît să aşteptaţi pînă cînd fiul dvs. vă va aduce în casă şi vă va prezenta emoţionat prima lui prietenă.

Îmi veţi da dreptate.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.