Abominabilul inimaginabil

27 martie 2009   IERI CU VEDERE SPRE AZI

Chiar dacă arhitecţii ştiau ceva despre acest proiect, informaţia nu răzbise în afara comunităţii profesionale, sau cine mai era la curent păstra tăcerea, după legea mafiei. Numai zilele trecute am aflat despre intenţia de a deschide în Bucureşti un spaţiu de construcţie atît de larg încît ar putea fi comparat cu efectul unei bombe ca la Dresda după ce a trecut Royal Air Force. O reclamă a biroului de arhitectură Zaha Hadid din Londra anunţă că, în capitala ţării noastre, la vest de Piaţa Romană, urmează să se elibereze un teren de o sută de mii de metri pătraţi! Amplasamentul se întinde de la răspîntia străzilor Dorobanţi şi Mihai Eminescu pînă în strada General Broşteanu, unde, pe o suprafaţă de 34.000 m2, se va ridica un hotel de cinci stele, cu restaurante, un cazinou şi un centru de conferinţe, pe cînd alte apartamente luxoase ar ocupa încă 35.000 m2. Aceeaşi pagină prezintă şi imagini virtuale ale unui turn falusoid de sticlă, faţetat ca un diamant, cu înălţimea de 200 de metri. Informaţiile acestea mi-au parvenit pe blogul http:// www.hasnas.com/jurnal/, adresă unde se pot găsi, sub titlul "O construcţie dementă într-un oraş scăpat din frîu", date despre turnul proiectat de firma Zaha Hadid. Totodată, la 29 ianuarie trecut, România liberă a semnalat unele tratative cu acea firmă în care este implicat Smartown Investments, adică investitorul care a încercat să se înfigă la intersecţia Dorobanţi-Eminescu. Planul data din iunie 2008 şi a eşuat din cauza rezistenţei doctorului Ţovaru, proprietarul din str. Eminescu 34. Alte două case pe care investitorul pusese mîna, Dorobanţi 16 şi Eminescu 29, au fost proclamate monumente istorice, deci inatacabile, de către Comisia Naţională, care a intervenit la timp. Smartown Investments a bătut în retragere, declarînd că n-avea intenţia de a aduce la îndeplinire ambiţiosul proiect. Despre acesta nu ştiam atunci decît că e vorba de un hotel de lux, ca multe altele care au apărut în ultima vreme în Bucureşti. Se pare însă că un episod petrecut chiar acum un an, la 3 martie 2008, cînd arhitectul Machedon a adus la cunoştinţa Senatului Universităţii de Arhitectură proiectul de a ridica în acelaşi loc un turn de "o sută sau două de metri", are legătură cu aceleaşi negocieri. Deosebirea este doar că, în actele celor două imobile care au fost între timp clasate, nu figurează ca proprietar Smartown Investments, ci SC Rubin Gold 2004 SRL. Nu pot duce mai departe ancheta; nu sînt ziarist de investigaţie cu un deget între filele Registrului Comerţului. Dar, dăunăzi, am avut ocazia să descopăr într-o revistă glossy un articol de propagandă pentru Zaha Hadid Architecture and Design. Revista este Insight, TAROM o pune în buzunarul fiecărui scaun din avioanele sale şi, fiindcă scria pe copertă "exemplarul dumneavoastră", am luat-o acasă s-o studiez. Ce am aflat de acolo? Că dna Hadid, născută la Bagdad acum 58 de ani, a studiat matematica la Beirut şi că doar mai tîrziu s-a consacrat arhitecturii, făcînd în Marea Britanie o carieră încununată cu un prestigios premiu. E adevărat că primele ei lucrări sînt "acum desfigurate ori pur şi simplu demolate": de pildă, o staţie de pompieri a fost considerată "nepotrivită cu destinaţia sa funcţională şi transformată într-un muzeu al scaunelor". Descrierea altor opere ale doamnei, printre care un turn de 147 metri (pe marginea unei autostrăzi din Franţa), nu prea e încurajatoare: un cub masiv la Cincinnati, la Wolfsburg clădirea are "o dinamică desfăşurată pe orizontală, ca şi cum ar rupe-o la fugă", silueta universităţii la Barcelona "pare un pachet de cărţi de joc amestecate", iar un muzeu în Vilnius arată ca "o prăjitură care s-a topit la soare". Deşi Londra nu i-a acordat încă succesul rîvnit, Zaha Hadid continuă să spere că i se va încredinţa o comandă de mari proporţii în zona docurilor Tamisei, care, în ultimii ani, a cunoscut o dezvoltare impetuoasă. "Statul ar trebui să investească în arhitectură" este concluzia. De aici rezultă două lucruri. Mai întîi, impactul produs asupra peisajului urban tradiţional, "fără a privi înapoi la ceea ce există", este un efect urmărit cu tot dinadinsul de "strălucita arhitectă". O breşă de proporţii colosale în ţesătura centrului bucureştean s-a mai făcut o dată. Avem în vedere încă o Casă a Poporului? Apoi, faptul că în revista TAROM a fost introdus un elogiu entuziast al acestei concepţii, încurajînd indirect la o relaţie cu firma londoneză, sugerează complicităţi subterane şi periculoase. Oricum, cît e criză, o să ne lase în pace.

Mai multe