1789

„Decadenţa politică pe care actualul regim a generat-o reiese şi mai evident comparînd actuala stare de lucruri cu cerinţele Declaraţiei drepturilor omului din 1789.

Declaraţia din 1789 proclamă suveranitatea naţiunii, în timp ce la noi suveranitatea este apanajul dictaturii unei familii iar poporul este redus la un sclavaj modern.

Declaraţia din 1789 proclamă obligaţia respectării legii de fiecare cetăţean. La noi, primii care o încalcă sînt tocmai aceia care deţin puterea. Legea e pentru ceilalţi.

Declaraţia din 1789 proclamă respectul proprietăţii, în timp ce la noi mii de persoane au fost şi sînt izgonite din propria lor locuinţă. Declaraţia din 1789 proclamă respectul opiniilor şi credinţelor, în timp ce la noi bărbaţii şi femeile sînt concediaţi, persecutaţi, arestaţi şi chiar omorîţi pentru convingerile lor. Permiteţi-mi să amintesc cazul deja foarte cunoscut al inginerului Gheorghe Ursu, care a fost omorît în închisoare în urmă cu trei ani pentru delictul de a-şi fi exprimat opiniile critice în jurnalul său personal.
Declaraţia din 1789 proclamă egalitatea politică, libertatea cuvîntului şi a presei. În România, sînt interzise în prezent opoziţia politică, disidenţa. Mass-media este acaparată de putere, informaţia este strict cenzurată.“ 

Doina Cornea, „Un popor ameninţat cu distrugerea existenţei sale“ (1988),  în B.I.R.E., număr special de Crăciun 1989; după România liberă,  9 ianuarie 1990