Hotărîri de Anul Nou

Mulţi dintre noi se străduiesc, la început de an, să-şi formuleze faimoasele New Year’s resolutions. Şi, evident, să se ţină de ele.

Desigur, orice final de an e un moment al bilanţului. Aşa cum ştim şi de la Scrooge, de altfel, orice bilanţ e dificil, chiar dacă, la prima vedere, pare pozitiv: dacă ai realizări profesionale formidabile, ştim – (şi) din filmele de Crăciun – că nu e în regulă: înseamnă că ţi-ai neglijat, pe undeva, viaţa personală. Că ai pierdut din esenţele afective şi ai plusat pe aparenţele corporatiste... E cazul ca niscaiva spirite să te aducă pe calea cea bună, cea în care nu ai pierdut contactul cu adevăratul tău eu. Hotărîrea pe care o iei, în acest caz, este să „te regăseşti pe tine însuţi/însăţi“.

Ultima parte sună în genul conferinţelor Avon, Amway şi a discursurilor Zepter pe care le-am auzit prin anii ’90 şi 2000. Pe acestea le consider singurele mele incursiuni în capitalismul persuasiv şi recunosc că numai amintirea lor mă sperie: ideea de a lega niscaiva produse cosmetice, de curăţat şi nişte oale de reuşita ta în viaţă îmi face, în continuare, părul destul de măciucă.

Poate tocmai de aceea, cu siguranţă nu am intrat şi nu voi intra în categoria celor puşi în situaţia rezoluţiei deja menţionate. Voi trece în mod evident în cea de-a doua categorie: cea din care fac parte persoanele neîndemînatice financiar, ineficiente, cele care nu şi-au dedicat viaţa nici unei corporaţii şi propăşirii acesteia. Cele care, în faţa foii albe şi lungi de hîrtie, de Anul Nou, iau hotărîrea să... supravieţuiască mai departe. Să-şi plătească facturile mai la timp – cînd nu uită de ele –, şi la fel taxele, impozitele... etc. A celor care îşi propun să înveţe, prin nu ştiu ce minune, să cîştige bani... şi să-i păstreze pe termen (ceva) mai lung.

Un alt tip de rezoluţii se leagă, desigur, de înfăţişarea persoanei care le face. Oricine – nu-i aşa? – trebuie să fie în formă, orice persoană de sex feminin trebuie măcar să facă eforturi să fie... fata visurilor cuiva. Altfel – cel puţin conform revistelor de specialite, gen Cosmopolitan –, trăieşte cam degeaba: dacă nu are cu 10 kilograme sub înălţime şi un ten de invidiat, e ieşită din uz şi din competiţiile de orice fel. Aşa că vei scrie (tu, persoană de sex feminin, prinsă pe picior greşit), asemenea lui Bridget Jones, hotărîri măreţe în privinţa numărului de calorii şi a diverselor gimnastici ce trebuie prestate, cu zile şi ore fixe.

Un alt punct sensibil al listei este... programul însuşi. Am şi acum nenumărate foi din diverse timpuri, unele îngălbenite şi devenite istorie, cu programe. Foarte exacte, pe ore, chiar cu jumătăţi. Incluzînd activităţi diverse şi raţional alternate – precum gimnastica cu cititul, şi nu orice fel de citit: cel de cărţi esenţiale vs frunzărirea ziarelor...

Praful s-a aşternut. În mare, şi peste diversele aranjamente de programe. Evident, o linie generală a rămas pînă-n ziua de azi: dacă acolo scria „9,30 – gimnastică zilnică“, cu siguranţă că pe la 11, la două-trei zile, a fost executată. La fel cu cărţile esenţiale: din 30 de pe listă, cred că sînt citite vreo opt – ce-i drept, cu multe adnotări. Pentru cineva fără simţul timpului (ori cu un simţ deficitar al timpului...) ca mine, cred că e OK.

Ce înseamnă să n-ai simţul timpului? În ce mă priveşte, pur şi simplu, să nu poţi accepta trecerea lui. Să nu te poţi resemna cu schimbarea, cu ideea că atît lucrurile, cît şi – mai grav – oamenii pot trece... În virtutea acestui manc, cît şi a unui conservatorism aproape acerb, are de suferit şi o altă categorie de rezoluţii: cele sentimentale. Şi acolo, de Anul Nou, trebuie să fii o divă făr’ de inimă şi intransigentă, care taie de pe listă toate personajele masculine care au greşit în vreun fel.

În practică, rezoluţii de genul „nu voi mai vorbi niciodată cu nenorocitul...“ înseamnă „nu-l voi mai semna două săptămîni pe...“

Dar... sîntem fiinţe omeneşti, trecătoare, precum am mai amintit, şi pe atît de imperfecte. Tocmai de aceea, cred că rostul rezoluţiilor de Anul Nou e să traseze nişte linii directoare, şi nu nişte trasee punctuale...