Hodoronc-tronc despre masturbarea la grădiniţă
Un prieten îmi vorbeşte, perplex, despre un articol din mass-media, în care este descrisă, cu lux de amănunte, o aşa-zisă nouă iniţiativă a ministrului Pricopie: aceea de a include în programa şcolară a copiilor de grădiniţă subiecte precum masturbarea şi homosexualitatea. Scoasă din minţi de noua tuşă groasă aşezată peste portretul de incompetent al celui care coordonează educaţia românească, mă grăbesc să deschid ziarul cu pricina. Peste ce dau? Peste o mizerabilă încercare de manipulare a opiniei publice. O tentativă incredibilă, cu totul neprofesionistă, de a aţîţa cu orice preţ părinţi şi dascăli împotriva ministrului. Inutil să spun că nu sînt nici pe departe un fan al dlui Pricopie, că-i ştiu, destul de bine, abdicările şi slăbiciunile, amatorismul şi interesele de partid. Dar pentru a fi credibilă, critica nu trebuie să uzeze de falsuri. Ca în cazul articolului incriminat:
Titlul articolului – „Sînt nebuni, masturbarea şi homosexualitatea, în programa grădiniţelor!“ – este legat de şapoul bolduit în care se vorbeşte despre iniţiativa ministrului Educaţiei de a introduce obligativitatea înscrierii copiilor la grădiniţă de la trei ani. Ceea ce lasă impresia că acelaşi ministru este responsabil şi cu propunerile de subiecte inadecvate pentru educaţia sexuală a celor mici. Nimic mai fals: articolul spune, cîteva rînduri mai jos, cu litere de-o şchioapă, că, de fapt, este vorba despre o grădiniţă obscură din Las Vegas care le-a propus părinţilor subiectele cu pricina pentru a fi dezbătute la orele de educaţie sexuală.
Autorul articolului face legătura dintre pornirea „rea“ a Occidentului de a introduce în programa şcolară pentru preşcolari subiecte precum libertatea de a-ţi alege sexul sau „masturbarea de mic“(!), şi un program lansat sub patronajul ministerului Educaţiei, „Sexul vs Barza“, în care, vezi Doamne, aceleaşi teme le sînt propuse şi copiilor, „ceva mai mari“ din România. Din nou, fals şi manipulare: nu Occidentul este preocupat să le vorbească copiilor de grădiniţă despre obiceiuri şi opţiuni adolescentine, ci, după cum spuneam, o mică grădiniţă din Las Vegas. Mai apoi, programul „Sexul vs Barza“ nu se adresează „copiilor ceva mai mari“, ci adolescenţilor: este vorba, de fapt, despre o platformă online de educaţie sexuală pentru adolescenţi, în care se livrează informaţii complete, competente, date de specialişti, despre tot ce înseamnă subiectul larg al sexualităţii: anatomie, relaţii, protecţie, efecte, pericole, diferenţă, toleranţă, dorinţe, tabuuri etc.
Concluzia autorului este şi ea o mistificare: „tendinţa statului de sexualizare a copiilor este evidentă“. În ce fel încearcă statul, în speţă dl Pricopie, să ne „sexualizeze“ copiii este greu de înţeles.
Educaţia şcolară din România are multe bătălii de dat. Miniştrii ei au multe păcate şi vinovăţii de ispăşit. Avem programe obosite, şcoli delabrate, salarii inacceptabile, viziuni stupefiante despre reformă, plagiate, bacalaureate eşuate etc. Cu alte cuvinte, avem suficiente teme de dezbatere. Nu mai e nevoie să inventăm, să aruncăm pe piaţă piste false, probleme inventate, manipulări. Articolul la care mă refer e doar un „biet“ linşaj public, şi nu o sămînţă de dialog constructiv.
Cît despre cealaltă propunere a dlui ministru al Educaţiei, aş vrea să îl văd pe dl Pricopie cum pune poliţia pe urmele părinţilor săraci din cătunele patriei, care nu-şi trimit copiii la grădiniţa aflată la zece kilometri distanţă de casele lor.
Maria Iordănescu este psiholog.