Gruffalo-ul şi Lumea exterioară

14 octombrie 2011   Societate

Aproape de deschiderea Anim’Estului am văzut două filmuleţe care m-au dat peste cap: The Gruffalo (Marea Britanie, 2009, regia Jacob Schuh, Max Lang) şi The External World (Lumea exterioară, Irlanda-Germania 2010, regia David O’Reilly). Ambele au fost prezentate în cadrul secţiunii „Cartoon d’Or“, care cuprindea nominalizaţii 2011 la premiul paneuropean pentru cel mai bun scurtmetraj de animaţie oferit de Cartoon, Asociaţia europeană a filmului de animaţie.

Foarte diferite între ele, cele două m-au impresionat aproximativ la fel de mult. Cel dintîi, The Gruffalo, un desen animat aparent idilic, cu personaje gen Disney, după o carte pentru copii, de succes, a Juliei Donaldson, ilustrată de Axel Scheffler. Cel de-al doilea – un soi de Mondo cane al desenului animat, cu personaje îngrozitoare (deşi uneori părînd să arate agreabil…), fiziologie, sînge, sex şi, mai ales, lipsă de speranţă.

O posibilă explicaţie a celui din urmă este sintetizată în cîteva propoziţii care apar scrise într-unul dintre cele mai înfiorătoare momente ale filmului (cînd, în timpul unui show cu public, un spectator care rîde anapoda este luat de cei din soap şi… tranşat de-a dreptul): „This is not happening in this universe or in any other. Neither are these words. Neither are you. There is only a silent emptiness spreading infinitely in all directions.“ („Aceasta nu se întîmplă nici în universul acesta, nici în altul. Nici aceste cuvinte. Nici chiar tu. Nu e decît un gol tăcut care se întinde, la infinit, în toate direcţiile.“) Senzaţia de gol, de anti-lume, de gaură neagră care aduce la suprafaţă doar răul din fiecare e cea pe care Lumea exterioară ne-o dă. Toate personajele de acolo, de la copilul care cîntă la pian şi e agresat pînă la animăluţele-copii care fac sex şi-şi mănîncă propriile excremente pe post de îngheţată sînt mai mult decît amorale, de-a dreptul criminale. Cele cîteva excepţii care nu sînt criminale, sînt pur şi simplu victime (precum tatăl şi fiul care se joacă cu farfuria zburătoare ce reuşeşte să-i omoare pe amîndoi...). Strada însăşi e un loc îngrozitor de murdar, plin de gunoaie şi seringi, în care nimeni nu ajută pe nimeni şi fiecare îşi vede, pînă la nebunie şi moarte, de propriile-i obsesii. De altfel, tot iepuroaica din show-ul de familie televizat, care ar fi trebuit să fie idilic, pronunţă, ce-i drept în gînd, cîteva dintre ideile Lumii exterioare: în timp ce serveşte, politicos, friptura, spune „I hate myself and everyone around me“ („Mă urăsc pe mine şi pe toţi din jurul meu“) şi „We’ll all die alone and unloved.“ („Vom muri cu toţii singuri şi neiubiţi“).

Pe scurt, e lumea celor mai negre angoase ale noastre, puse în practică. Angoase pe care le trăieşte şi băiatul cu care începe desenul animat: cel căruia i se dă mereu în cap pentru că a greşit melodia. Frici care par să nu aibă nici o soluţie...

Soluţia pare să o găsească prea fericitul şi prea abilul şoarece din Gruffalo: agresat şi urmărit de cîteva dintre prădătoarele pădurii, nu întîmplător alese (vulpea, bufniţa şi şarpele), acesta se descurcă folosindu-şi imaginaţia. El inventează un personaj mai înspăimîntător decît toţi cei trei agresori la un loc, monstrul numit Gruffalo (ideea numelui îi vine de la un mîrîit pe care-l scoate cînd se fereşte de vulpe), despre care spune că se hrăneşte cu cîte un fel de mîncare din fiecare dintre cei trei.

După ce scapă de cei trei, şoricelul are o surpriză: Gruffalo-ul, inventat de el, există şi în realitate! Tot cu isteţime şi imaginaţie, acesta reuşeşte să-l facă şi pe Gruffalo să-l lase în pace. Micul personaj iese învingător într-o lume în care scapă cine poate (în ciuda prezentării ei idilice...). Soluţia de supravieţuire e... minciuna isteaţă, scorneala-găselniţă care te scoate din impas cu mintea, în timp ce ceilalţi vor să se impună cu trupul.

Şi, chiar în cazul înfricoşătoarei Lumi exterioare, se prefigurează, neaşteptat, în final, o soluţie: muzica, liberă şi necenzurată, pe care copilul o poate cînta la sfîrşit; şi care le aduce laolaltă şi le face să plîngă (le umanizează) pe toate personajele monstruoase de pînă atunci.

Mai multe