Grădiniţe cu messy play, aikido şi zumba

Am răsfoit, din curiozitate, după celebrele cazuri ale copiilor loviți de cadre didactice, site-urile grădinițelor din București (vreo douăzeci, pînă acum). Grădinițe de stat și particulare. Să le luăm, mai întîi, pe cele de stat, fiindcă terminăm repede: n-au. N‑au de nici unele: nici site, nici pagină de Facebook, nici descrieri pe alte site-uri de profil. Am găsit la una singură o tentativă de informare a părinților despre activitatea din instituție: o poză intens colorată, de la masa de prînz, cu o ciorbă grasă și frumoasă, de jurai că e făcută la Hilton. Altceva, nimic: nu tu activități, nu tu prezentări ale cadrelor didactice sau ale spațiilor de joacă și de învățare, nu tu despre eventuale succese, că eșecuri nu sînt. Nu ai practic nici un criteriu (în afara celui care se referă la distanța față de casă) după care să poți face o alegere potrivită. Sau măcar să știi pe mîna cui îți lași copilul.

Să trecem la grădinițele particulare. Aici, lucrurile stau cu totul altfel. Site-uri colorate frumos, imagini grăitoare despre fericirea care domnește în clase și în curtea de joacă, desene făcute de copil cu mîna educatorului, soare, gărgărițe, jucării, copii cuminți, cel mult zburdalnici. Informații, pe lungi si frumos împodobite pagini. Dar cele esențiale, cele referitoare la acreditările ministerului și la CV-urile personalului, lipsesc în majoritatea cazurilor. Cu mici și sensibile excepții: CV-urile care totuși există nu sînt simple și anoste, cum își poate face oricine, ci încărcate de povești emoționante despre iubirea de copii și de meserie. Vrei să știi ce studii are domnișoara care va preda engleza copilului tău? Afli cum încă din copilărie a visat să îi ajute pe cei mici. Vrei totuși, cu orice preț, să știi care îi este experiența, ce isprăvi senzaționale o recomandă pentru un post atît de dificil? Tot domnișoara din imagine îți „vorbește“ despre generația vlăstarelor, puișorilor, florilor delicate, bobocilor etc. Alte grădinițe, mai chibzuite cu banii dați pe IT și promovare, expediază informația cu o frază convingătoare, aproape mistică: „Cadre didactice cu dublă specialitate, profesori de limbi străine, instructori de aikido, dans şi şah, medic, psiholog, asistente medicale, îngrijitoare ce au urmat cursuri de igienă, cu toţii vor să îi ajute pe copii să crească şi să exteriorizeze toată informaţia universală cu care au venit, iar pe noi, adulţii rupţi de mult de copilărie, să le putem înţelege toate acele temeri, gînduri, emoţii şi speranţe ce ne uimesc în fiecare zi“.

Acum, în privința activităților: după ce părinții sînt asigurați că programa școlară a Ministerului Educației este respectată cu strictețe, vin inovațiile menite să crească tariful cu cîteva sute de euro, față de cele de la stat: cele mai multe grădinițe spun că, de fapt, programa școlară românească este împletită cu cea a Marii Britanii, sau a Franței, sau a Norvegiei. Foarte frumos, dar am putea totuși să vedem și noi calificările cadrelor didactice care vor susține o așa împletitură rafinată de metode didactice? Nu, nu vedem nimic, fiindcă relația profesor-părinte trebuie să se bazeze pe încredere reciprocă. Mai apoi, alte sute de euro te costă să vezi cum fiul tău nu face lucru manual, ci art & craft, cum fiica ta nu mai face sport, ci zumba. Dacă ajungi la concluzia că asta nu e suficient, și nu e, spun grădinițele care îți cer bani cu nemiluita, atunci îți poți înscrie copilul la „Club de dezvoltare personală: Messy“ (messy play este ora aceea în care îl lași pe copilul tău să se murdărească din cap pînă-n picioare de dragul artei sau al gastronomiei). Și dacă nici așa nu ești mulțumit de rezultate, atunci ultima soluție ar fi să îți înscrii copilul la „singura grădiniţă participantă la festivalul de modă Bucharest Fashion Week“.

Textele prin care grădinițele încearcă să își atragă clienții sînt un izvor de platitudini, dulcegării, umor involuntar, principii didactice ridicate la rang de mare găselniță inovatoare, dar care sînt  familiare oricui a deschis o carte de pedagogie. Iată cîteva dintre aceste texte: „Întreg personalul grădiniței este caracterizat de o calitate de bază, aceea de a fi OM, urmată de condiţia esențială – de a iubi copiii“, „Îi oferă copilului pentru prima dată sentimentul apartenenţei la un grup, şi mai bine la grădi, unde învaţă, se joacă şi se distrează, decît mai tîrziu direct la şcoală, unde va avea parte mai mult de cerinţe de lucru“, „Practicăm o educaţie de tip individualizat (se lucrează cu  grupuri de 10 copii pe rînd)", „Avem strategie modernă de organizare şi conducere a demersului didactic, care promovează educaţia individualizată cu multiple valenţe formative, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare al fiecărui copil, de cerinţele şi nevoile sale“ (vă jur că exact același lucru stă scris în cartea Ursulei Şchiopu Psihologia copilului, apărută în 1963! – așa că mai ușor cu strategia modernă).

Mai am de adăugat doar tarifele practicate pentru asemenea idei sofisticate puse în practică de grădinițele noastre: între 400 și 1200 de euro pe an. Atît am avut de spus.

Maria Iordănescu este psiholog.