Gestul contează

15 decembrie 2011   Societate

E una dintre expresiile care mă enervează cel mai profund. Laolaltă cu încă o zicere la fel de adîncă: „E plin cimitirul cu oameni de neînlocuit“. Păi, chiar e plin. Recunosc fără ruşine că eu cred în unicitatea fiecărei persoane şi în alte prostii de genul acesta.

De aceea, am o mare problemă în preajma sărbătorilor de tot felul. Cadourile. Bunicul, spre bătrîneţe, începuse să primească an de an, de ziua lui, ba ciorapi şi cămăşi, ba pulovere şi ciorapi, ba ciorapi, batiste şi cămăşi. Şi tata începe să îmbătrînească. Dacă nu-i găsesc pe net vreo carte de care are neapărată nevoie, îl umplem şi pe el de ciorapi. Şi de pulovere de care se declară superîncîntat, dar nu le poartă niciodată. Spumă de bărbierit. Atît de multă, încît s-a strîns cît pentru trei generaţii. Mama, ca fetele. Ştiu cam ce culori îi plac şi, dacă le găsesc pe toate într-o eşarfă, am dat lovitura. Îi punem şi ei un pacheţel cu cărţi. O tigaie anume de teflon la care tînjea de mult. Fratele mai mic – întotdeauna bine îmbrăcat şi care face poze hipstamatice cu iPhone-ul – e o problemă. Dar cel mai probabil că pleacă la snowboarduit de sărbători şi am scăpat cu o îmbrăţişare, după.

Se mai spune că un cal de dar nu se caută la dinţi. Însă nimic nu e mai oribil ca un cadou de convenienţă. Ca să fie. Ca să scapi. Că aşa se face. Pe mine una m-ar bucura de o mie de ori mai tare să-mi urezi din gură cele bune, să mă strîngi în braţe sau să mă baţi băieţeşte pe umăr şi apoi să împarţi bucuros berea cu care te cinstesc. N-aş duce de pildă nimănui un pacheţel din cele trebuincioase igienei personale, pe care le găseşti preambalate în farmacii sau magazine de cosmetică. N-aş dărui un parfum decît cu deplina siguranţă că persoana respectiva îşi doreşte exact acel parfum. 

Se presupune că ştii cîte ceva despre omul căruia vrei să-i faci un cadou. Nu trebuie să fie un Ferrari, dar nici nu i-aş duce cadouri impersonale, primite de la alţii şi care zac prin casă. Trebuie să le ştiţi pe astea. Cadourile care circulă. Bietele nimicuri universale de convenienţă care fac circuitul zilelor de naştere şi al altor sărbători. Alea care trebuie cumva marcate să nu se întoarcă înapoi la cel care le-a dăruit iniţial.

Pe de altă parte, e plină perioada asta de tot felul de oferte de aşa-numite cadouri cu suflet. Cu suflet, adică personalizate, adică dedicate şi gîndite pentru cineva anume. Şi aici gingăşia trebuie să fie mare. Eu sînt un om timid. Dacă aş primi o cană cu mutra mea pe ea, aş înnebuni de angoasă. Pe de altă parte, există şi extrovertiţi care s-ar plimba cu tricouri cu citate din ei pe stradă. De-aia, zic, trebuie bine cîntărit.

Am auzit zilele trecute la radio o reclamă care-i îndemna pe soţii iubitori să le facă un „cadou cu suflet“ nevestelor. Cadoul ăsta cu suflet se cumpăra din benzinărie. Oprea omul, băga un plin cu benzină Euro sau Premium nuştiudecare şi lua cadou la soaţă. Era vorba, dacă nu mă înşel, de nişte bijuterii oarecare. Arată-i că te gîndeşti la ea, fără să faci efortul de a intra în vreun magazin anume; faci plinul şi scapi şi de nevastă.

Mai sînt apoi micile băcănii (unele destul de snoabe cît să vîndă nişte vinuri franţuzeşti de duzină drept serii limitate, dar nu despre ele vorbim) care vînd dulceţuri şi prăjituri făcute în casă, şerbeturi de mult uitate, pîine caldă. Eu i-aş trimite cuiva o pîine caldă, cîteva nuci şi un şerbet de trandafiri de ziua lui. Cu condiţia ca acel cineva să nu fie la dietă, desigur. Dacă aş şti să împletesc, i-aş face cu mîna mea un fular. Vorbesc de prieteni apropiaţi, nu de semicunoştinţe. Semicunoştinţelor nu li se fac cadouri.

Iar m-am speriat. Se apropie Crăciunul şi n-am cumpărat încă nimic. Iar o să mă apuce disperarea prin vreun magazin arhiplin, pe vreo stradă ultraaglomerată vuind de claxoane isterice. Iar o să mă învîrt fără sens şi n-o să ştiu alege, cu securea unei datorii de împlinit sus, deasupra grumazului. D-aia îmi place aşa de mult să fac cadouri din senin. Un cadou pentru că nu e ziua ta şi încă unul pentru că nu e Crăciunul. Tîrguite în linişte şi fără obligaţii.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Mai multe