Galerii, tigru, pepene...

29 mai 2013   Societate

Anul acesta am participat, pentru prima dată – parţial, ce-i drept – la Noaptea albă a galeriilor, care a avut loc pe 24 mai, între orele 19,00-04,00. Nu am ajuns decît la vreo patru galerii, foarte diferite între ele.

Cea dintîi a fost Galeria „Make a point“ din Pantelimon, situată în fosta Postăvărie Română, pe locul secţiei de repasat. Galeria îşi propune „să aerisească centrul şi să faciliteze manifestări culturale la periferie, în cartiere şi printre blocuri, în hale abandonate, în fabrici şi uzine sau în alte cimitire de acest soi.“ (makeapoint.ro) Punctul ei cel mai atractiv este turnul de apă, care a fost reabilitat de către Asociaţia Culturală „Make a Point“: „Este un turn oarecare, de uzină, şi arată ca multe altele din generaţia sa (anii ’60). Dar destinul lui nu a fost tragic, este unul dintre foarte puţinele turnuri de apă încă funcţionale, aşa că va mai face parte din peisajul urban mult timp de acum înainte.

În noaptea de Revelion 2012-2013, turnul de apă s-a deschis locuitorilor oraşului, în noua sa formă, de Turn de Artă, cu noua lui identitate vizuală – Perdeaua verde proiectată de artistul româno-libanez Daniel Georges şi votată ca favorită de către bucureşteni în luna octombrie).“

Galeria adăpostea expoziţia „Tigru.pepene“, curator Bogdan Teodorescu. Acesta din urmă ne-a explicat proiectul: „Este prelungirea unui proiect mai vechi, «Pepeni sparţi», un concept neo-dadaist. Ideea era ca proiectul să nu se integreze neapărat undeva. Acesta avea ca intenţie, chiar dacă părea un lucru copilăros, să ignore toate regulile stricte ale unui proiect: conceperea unui statement, urmărirea lui pînă la capăt. Lucruri care, pînă la urmă, fac din creaţie un produs bine fabricat, sau îngrijit, într-o direcţie... un pic capitalistă. Proiectul vorbea despre libertate. La Atelier 35, în 2008, a fost bine primit. Motivului pepenelui i l-am adăugat pe cel al tigrului. În sensul invers al unui proiect obişnuit: întîi ai produsele, apoi sursele lor. Au participat artişti foarte diferiţi.

Primul perete, cel colorat cu buline, aduce în atenţie un pattern popular la creatorii de modă şi vine în pandant cu un tablou şi un fragment dintr-o instalaţie a Suzanei Dan, artistă care exploatează universul kitsch. Afişul expoziţiei, prezent şi el, este făcut de Juan de Dios Marfil, muzician şi realizator de filme de animaţie (n. 1976, a studiat animaţia la FAMU, Universitatea de Film şi Televiziune din Praga, şi a obţinut titlul de master în etnomuzicologie la Universitatea din Maryland, SUA; locuieşte în Granada). Am şi eu lucrări, nişte meditaţii despre textură, despre faptul că noi subiectivizăm mult: am vrut să şi derutez – în spatele unei lucrări mai apare un desen, iluzie optică, ceva care îl ajută, dar şi derutează. Cea de-a doua lucrare a mea trimite la covoare din blănuri de animale. Animalele exotice devin simboluri ale bunăstării. Urmează lucrările Silviei Costin – incursiuni în lumea tribală, folosind motivul exotic al leopardului –, care trimit, în mod afirmativ sau critic, la un mod tenebros de inspiraţie fotografică din pictura actuală.“

În timpul vizitării expoziţiei, se poate auzi muzica... sălbatică, creată de Hermes Luaces (n. 1975, a studiat compoziţia la Real Conservatorio Superior de Música de Madrid şi fizica la Universidad Autónomas; locuieşte în Madrid). Pornind de la muzica lui, Luca Istodor a făcut un scurtmetraj – Free Cut, „revolta a doi oameni împotriva formalităţilor şi convenţionalului. Ei distrug obiectele pe care le vedem şi le folosim în fiecare zi şi cu care sîntem atît de obişnuiţi. Devin liberi.“ Filmul este proiectat în turnul de apă.

Nu în toate galeriile vizitate am stat de vorbă cu „vinovaţii“. După ce ne-am perindat prin cîteva (şi am remarcat calul din şuruburi de la Backspace/Open studio şi casa în sine de la Galeria „Miţa Biciclista“), am ajuns, în final, la Annart Gallery, unde era o interesantă expoziţie Sorin Ilfoveanu, intitulată „Alb“.

Chiar dacă nu toate galeriile au fost cu adevărat... de vizitat, cred că Noaptea albă a galeriilor e o încercare cu sorţi tot mai mari de izbîndă.

Mai multe