Feminism de toamnă
La începutul fiecărei toamne, aud, mereu, că e, printre altele, şi momentul în care gosopodinele fac zacuscă, suc de roşii şi pun murături. Spun „aud“, pentru că în familia mea nu prea se întîmplau lucrurile astea, toamna fiind mai curînd strict legată de sfîrşitul vacanţei şi începerea şcolii (şi, eventual, de poezia frunzelor moarte).
Tocmai pentru că tradiţia gospodărească cam lipsea din familia mea, atunci cînd auzeam, prin jur, de roşiile, ardeii şi vinetele (printre altele) care se achiziţionează, în cantităţi ce pe atunci păreau infinite, pentru zacuscă, totul îmi părea misterios: încă ceva accesibil doar iniţiaţilor, la al cărui mister nu aveam şansa (şi nici anvergura) să mă ridic vreodată.
Bonele copilului din diverse perioade făceau parte – cel puţin unele dintre ele – din categoria iniţiatelor. Ele îmi vorbeau, printre altele, de borcane cu capacităţi nebănuite şi forme extraordinare, ba chiar cu capac – device-uri care, cel puţin pe vremea lui Ceauşescu, erau o raritate accesibilă doar în anumite locuri privilegiate, precum piaţa Obor de atunci. Cu cît îmi povesteau mai mult despre tehnologia produselor gospodăreşti de toamnă, cu atît mă speriau mai tare. Şi în loc să rup pisica şi să mă apuc să le fac, cu ajutorul lor cel puţin, preferam să cumpăr zacuscă picantă sau clasică de la supermarket.
Urmarea, firească, a paragrafului de mai sus ar fi fost că toate ezitările au trecut şi că acum le fac pe toate fluierînd, intrînd în rutina gospodinei cool. Din păcate, ceva atît de radical nu s-a întîmplat. Doar că, auzind o prietenă, cu aproape aceeaşi educaţie antigospodărească ca şi mine, că, de fapt, nu e atît de complicat, m-am hotărît să „achiziţionez“ (termen antipatic, cu pretenţii eficiente) materie primă şi să duc la bun sfîrşit procedura cu ajutorul actualei bone.
Preludiile procedurii au dus la reflecţii. Mai ales pe fondul citirii unor studii feministe în care se vorbea de „hegemonie masculină“, patriarhat şi practici rezistive la toate astea. Fond amestecat cu cel al gătitului de duminică – şi acesta rar şi în caz de absolută necesitate.
Gătitul s-a dovedit că poate ajunge la rezultate... satisfăcătoare, fără să ştii, aparent, nimic. Sau, de fapt, acumulînd lucruri pe care le-ai mai văzut şi auzit în timp: uitîndu-te, pe de o parte, la dna Steluţa (actuala bonă) şi la Eat, Pray, Love (Mănîncă, roagă-te, iubeşte) sau Julie şi Julia, pe de alta, şi bînd un pahar de vin roşu pe deasupra, nu ştiu cum se întîmplă, dar poţi nimeri condimentele de pe legumele puse în tigaia magică sau de pe carnea aruncată pe grătar.
Gătitul devine rod al inspiraţiei, dar şi un fel de „text“ pe care îl pui în practică în viaţa reală. Cînd mai presari usturoi sau busuioc peste legumele sfîrîinde, ai şi o „ideologie“ în spate: o vezi pe Julia Roberts din Eat, Pray, Love (film, altfel, nu foarte inspirat), uitîndu-se admirativ la farfuria cu spaghete şi busuioc sau aranjîndu-şi ouăle şi anghinarea pe un platou.
În condiţiile astea, parcă şi teoriile rezistive feministe îşi pierd din încrîncenare: să găteşti nu înseamnă neapărat să cedezi „hegemoniei masculine“, ci să-ţi faci cheful. Nu mai e o rutină (atît timp cît nu eşti obligată să o faci zilnic), ci un act cît de cît creativ, autoasumat.
Parcă nici să faci zacuscă nu mai pare atît de complicat (desigur, la nivel de deziderat, cel puţin). Iar „gospodina“ nu trebuie să apară neapărat precum cea dintr-un mai vechi număr al meu din Dilema, de prin anii ’90, şi anume drept un soi de personaj opresiv, trendsetter în mod negativ şi emiţînd judecăţi critice la adresa celor care nu sînt ca ea.
Poate fi doar o doamnă care-şi face treaba (e drept că, în cazul ei, zilnică) cu profesionalism şi plăcere, conştientă de poziţia ei în relaţiile dintre sexe. Şi alegînd, de bunăvoie, şi de dragul bucătăriei tradiţionale, să facă o zacuscă, în loc s-o cumpere.
Desigur, toate astea le poate face numai cu ajutorul celor din jur, al membrilor familiei aparţinînd patriarhatului (şi nu numai). Şi doar aşa mă poate îndemna pe mine, care nu mă ridic încă la acest statut, să fac zacuscă.