Faţă în faţă
Cel mai oribil coșmar de care m-am temut dintotdeauna s-a împlinit. Mă aflu în fața unei clase pline de adolescenți de 16-17 ani și trebuie să le vorbesc ceva despre scris, despre citit, despre eseuri, introduceri, argumente, chestii de genul ăsta. Mă uit la fețele lor, îl simt pe fiecare dintre ei – care plictisit că trebuie să fie acolo, care ușor contrariat, văd cîte o lucire zeflemitoare într-o pereche de ochi, un dram de curiozitate altundeva, ca în fața unei specii noi de maimuțe, un altul care arată ca un X închis cu brațele încrucișate ostil, alți cîțiva care sînt pe marginea prăpastiei în adîncurile căreia lucește domol plictiseala, gata să se arunce, să înoate în ea.
Vai de mine. Brusc, nimic nu mai e în regulă cu mine. Hainele, alese să arate cît se poate de neutru, s-au lipit de trup și ard ca iadul. Dacă am fermoarul de la blugi deschis? Dacă m-am așezat cine știe unde și am o gumă gata mestecată, roz, lipită de fund? Dacă mi-am întins un muc pe nas, dacă am pătrunjel între dinți? Nu mîncasem nimic, n-avea de unde să apară nici un pătrunjel, dar, în situațiile astea, se poate întîmpla orice, habar n-am, crește de la sine.
M-am topit și m-am solidificat la loc în formă cît de cît umană de mai multe ori în cîteva secunde. Ce naiba spuneau Ted Talkșii ăia că trebuie să faci atunci cînd vorbești în public? În capul meu vuiește scurt vidul. Să începi cu o glumă, ziceau unii. Singura glumă care îmi vine în cap e să sar direct pe fereastră cu haina în loc de parașută, acolo, fix de la etajul patru. Să mă culeg de pe trotuar, să fug la metrou, să sar în el, să ajung acasă, să închid ușa și să mă autosufoc sub plapumă.
Mă privesc douăzeci de perechi de ochi de millenniali. Mă uit și eu la ei cu minus doi miopie, n-am ochelarii, dar îi văd că sînt îngrozitor de tineri și, una peste alta, mmm, c… cred că sînt drăguți?
Clasa zumzăie, se foiește, se reașază. Între timp, mai intră intempestiv pe ușă întîrziații. Ați observat cît de dezinvolți sînt adolescenții ăștia? Cum intră pe ușă cu superbitate, ca Nero peste popor, ca lordul în camera de audiențe? Ușa se deschide cu un zvîcnet nervos, nu e nici o urmă de ezitare în gesturile lor. Oare ce făceam, la rîndul nostru, în liceu? Om fi fost la fel sau ne scurgeam pe lîngă pereți în prezența timorantă a cîte unui profesor oarecare? Nu mai știu. Știu însă că adolescenții ăștia n-au nici o teamă. Și bine fac.
Încep să vorbesc. Cuvintele pornesc greu, motorul dă să se caleze de cîteva ori, știu să-mi stăpînesc emoțiile, dar am impresia că bătăile inimii mele se văd sub tricou, ba chiar se aud bubuind surd în clasă, la naiba, nu te mai gîndi la asta, vorbește înainte. Povestea începe cumva să se închege, unii devin interesați, încerc să-i trag înspre mine pe adolescenții ăștia ca pe niște pești în mijlocul cărora am aruncat cu mare speranță un fir de undiță cu mai multe cîrlige înnodate hulpav unele după altele.
Între timp, două fete, așezate în primul rînd, își fac unghiile una alteia cu un lac albăstrui. Imaginea asta ar cam descumpăni pe oricine, nu? „Hei“, le-am zis, „știu că puteți fi atente la mine cînd faceți asta. Nu-i problemă.“ Una dintre ele a ridicat cei mai mirați ochi. Nu se aștepta, era pe poziții de frondă, noncombatul meu a dezumflat situația. „Da, sîntem chiar atente“, a zis. Mai tîrziu puțin, băiatul care era împăratul blazaților clasei pare că e interesat de ceva ce am spus. Ridică ochii mirat: maimuța vorbește! Maimuța vorbește cu ceva sens! Undeva în spate, alti doi puștani sînt legați ombilical de firul alb al unor căști la care ascultă ceva ce pare extrem de haios. Le fac un semn: „Vă înțeleg, băieți. Pace!“ Își scot dopurile din urechi. Le-am dat ceva, îmi dau ceva înapoi. Un pic de înțelegere.
Am supraviețuit. Fata cu oja a reușit să scrie la final unul dintre cele mai interesante mini-eseuri, iar împăratul blazaților m-a făcut să-i promit că nu-l citesc pe al lui în fața clasei pentru că are impresia că a fost cam sentimental. Nu fac eu așa ceva. Te protejez, băiete. Stay cool.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.